Fara titlu...

Fara titlu tocmai pentru ca sunt intr-o stare ciudata, pe care nu o pot explica. De cateva zile ma simt obosita atat fizic cat si psihic si incerc sa-mi umplu timpul cu cat mai multe activitati interesante pentru ca am ajuns sa ma plictisesc groaznic. Azi m-am reapucat sa citesc romanul care mi-a marcat adolescenta "Maitreyi" de Eliade pentru a 4 a oara pentru ca din cate am inteles vom da teza din el, iar detaliile nu le mai retin... Pierduta in fascinantul spirit al Indiei, petrec amortita ore in sir in pat, uitandu-ma la umbrele de pe pereti, numarand literele sau asteptand nerabdatoare sa sune telefonul. Am inceput scoala, am revenit la vechile obiceiuri dar cu toate astea sunt hiperactiva, n-am stare, as alerga de colo, colo doar ca sa se intample ceva interesant... Sunt asa de marti... Probabil faptul ca nu l-am mai vazut pe Andrei m-a adus in starea asta, sau nu... cine poate stii? O sa incep descrierea unei zile monotone de joi (imi vine in minte piesa celor de la Vama Veche-Nu am chef azi), m-am trezit dezorientata la ora 7, recunosc, prima mea desteptare pe o piesa care imi merge la suflet [Eurythmics-Miracle of love], dupa luni bune de trezire brusca pe o melodie polifonica enervanta si apasatoare si m-am dus chiauna la baie cu talpile obosite pe gresia sloi, lasand in urma mea un sunet linistitor si fad. M-am imbracat repede cu primul tricou cazut in maini si cu prima pereche de pantaloni zarita, mi-am afundat discret genele in rimel, mi-am pus bine cunoscutii ochelari de soare, m-am urcat in masina si am plecat la scoala... Ajungand in clasa, unde erau cateva muste, evident, m-am asezat in banca mea sictirita si am asteptat... ce? Nici eu nu stiu. A trecut cu greu ora de marketing din care, sincer va spun, n-am inteles nimic si m-am vazut intr-o clasa straina pe un rand numai cu baieti, la inspectia la istorie... De acolo am cam pierdut firul, in sensul ca m-am concentrat la lectie, iar gandurile mele tulburatoare disparusera. A urmat o ora de resurse umane la care nu stiu daca eram sau nu in clasa[paradox], dupa care,mintea luminata a lui Burca a prins un paianjen mare si i-a dat drumul pe banca mea. Am simtit ca mor!Am aracnofobie si ma panichez imediat, simt cum se urca zeci de ganganii pe mine si mi se taie respiratia... Nauca si cu corpul tremurand am revenit in clasa asteptand sa se intample ceva...Momentul mult asteptat a si sosit la cateva minute.Bucurosi la aflarea vestii ca profa de romana a nascut, am plecat spre casa... M-am trezit acum 2 ore cu corpul obosit, cu cartea in brate, la fluieraturile sadice ale tatalui meu. Are omul asta o placere deosebita sa ma trezeasca cu fluieraturi,tipete si urlete... Este un insensibil!:)). M-am intors pe cealalta parte si am inceput sa citesc pana in momentul in care am fost tulburata de mama: a venit sa ma anunte ca primisem un mesaj de la Andrei prin care imi spunea ca iese cu baietii. S-a putut citi dezamagirea pe fata mea si nu pentru ca Andrei iesea sa se distreze (chiar ma bucura asta), ci pentru ca urma o alta seara de una singura in universul asta virtual, scarbos, dar de care intr-un fel sunt dependenta. Am reinceput sa citesc, pagina cu pagina si sa ma transpun (ca de obicei) in fiecare fraza scrisa de Eliade. De aici iar am pierdut firul si m-am trezit asezandu-ma la calculator si scriind pe blog... Au urmat alte momente de tensiune cauzate de invidia si prostia unor specimene care duc lipsa grav de viata sexuala si linistirea de dupa, vazandu-l pe Jon Bon Jovi la Oprah, la televizor... Intre timp a intrat si Andrei pe mess si deja ma simt mult mai bine... Am o stare ciudata, pe care nu stiu cum s-o explic tocmai pentru ca in mintea mea este momentan un haos... Help me!!!
Aveti grija de voi!