Stiti evadarea aia despre care vorbeam aseara...Ei bine,am reusit intr-un final sa ajung la Bucuresti.Super entuziasmata [ca de obicei], am inceput s-o ard aiurea cu Andrei pe strazi, am fost sa mancam aripioare picante la KFC si sa ne holbam la oameni, masini si vitrine... Nimic neobisnuit pana acum! Partea interesanta abia acum urmeaza... Am vb cu varul meu Mihai si ramasese sa iesim toti 4 (eu,Andrei,el si prietena lui, Diana), sa ne intalnim la Piata Sudului, dupa care sa mergem la el.. Zis si facut! Iesim din gura de metrou si surpriza: numai tigani... Zic "bai aici e Berceni nu Ferentari!"... Il sun pe Mihai(varu') si ma sfatuieste sa iau orice tramvai 2 statii pana in fata blocului lui de unde vom merge unde avem treaba... Dupa ce am asteptat tramvaiul vreo 20 de minute, ce sa urmeze? Circulatia era intrerupta,iar tramvaiul deviat pentru ca trecea escorta nevestei lui Florin Salam, cu 4 milioane de coroane de flori... Ok, am inteles. Tipa era tanara, a murit de cancer, Dumnezeu s-o odihneasca in pace dar chiar era nevoie de atata tam-tam in juma' de Bucuresti? Si cel mai grav era ca Politia Romana era mana in mana cu tiganii... Pirande cu cercei de 2 kg de aur la volanele unor masini de masini si zeci de cetateni care se holbau obsedant la masinile cu flori... In ce tara traim! Ajungand la Mihai, am pornit cu circul(la propriu) pana la urmatoarea destinatie: Piata Romana. Au facut baietii mei o caterinca demna de povestit nepotilor... La metrou la Romana pana am asteptat-o pe Diana, masculii feroce se holbau dupa puicute mai ceva ca in Americam Pie si faceau comentarii urate pe seama celor "mai putin inzestrate". Ne-am intalnit intr-un final si cu Diana, am mers sa ne luam Fornetti si fiind in criza de timp, ne-am indreptat catre Basarab sa imi iau mult doritul tricou cu Bon Jovi...Ca sa ajungem acolo, evident ca ne-am mai "lovit" de ceva... aglomeratia infernala de la Victoriei, din statia de metrou, de ziceai ca esti in China Town vorba lui Andrei (cred):)). Intre timp, am aflat ca Bucharest Rock Arena a fost o tzeapa a unei firme israeliene fantoma care a pus pe jar milioane de fani.AC DC nici nu aveau de gand sa calce in Romania, deci... Dezamagita oarecum, dar fericita pentru ca nu reusisem inca sa-mi iau bilet, am pornit spre IDM... Evident, ca tot trebuia sa avem noi alt ghinion... N-am gasit tricou si m-am intors ofticata in Gara de Nord caci la 17:20 pleca trenul. Ne-am despartit de Mihai si de Diana si am alergat spre casa de bilete... Bucuresti, Romania, insa nu pe vremea lui Ceausescu, ci in secolul XXI. Niste cozi interminabile aveau sa ne puna capat aventurii noastre... Stiti ce urmeaza nu?:) Am pierdut trenul care mergea defapt la Craiova, iar eu din Titu trebuia sa astept alt tren pentru Targoviste. Andrei era rezolvat ca el trebuia sa ajunga la Titu la unchiul lui, insa eu... Habar nu aveam ca n-o sa se intample nimic din ce planuisem. Aflasem ulterior, ca ar mai fi fost un tren Bucuresti-Titu pe la 9 si ceva seara, iar singura solutie parea a fi ca eu sa merg cu maxi-ul acasa si Andrei sa ramana pe trenul ala imputit pana la Titu. M-am panicat putin [mai mult, Andrei stie, dar nu divulgam totul] si am refuzat sa-l las singur pe tren asa ca am mers din nou la IDM sa cautam microbuzele de Targoviste si evident, de Titu. Prima parte era rezolvata dar a doua parte nu... Am traversat tot santierul de la Basarab sa mergem la cealalta statie de microbuze in speranta ca vom gasi ceva. In zadar... Lipsiti de suflare, am gasit o ultima solutie sustinuti de praful apasator si masinile care creau un adevarat haos... Andrei trebuia sa mearga cu mine la Targoviste dupa care sa ia ceva spre Titu.. Ajunsi in maxi-taxi m-am asezat tremurand pe scaun asteptand sa plecam. Din pacate am plecat abia la 6 si jumatate si riscul ca Andrei sa ramana relativ pe drumuri era din ce in ce mai mare si mai apasator. Pana la urma am fost linistiti de telefonul unchiului sau care ne-a spus ca la 19:50 are tren Targoviste-Titu. Ajunsi in Targoviste, am alergat sa-si ia bilet iar mutra respingatoare si stresanta a tipei de la casa de bilete ne spune uimita ca ultimul tren plecase de 5 minute... Era din ce in ce mai grav si atmosfera se incinsese... Partea nasoala e ca dragul meu isi lasase cheile de la apartament acasa si in caz ca se ducea la Moreni, nu avea cu ce sa intre in casa. Obosita si presata teribil de timp, l-am luat de mana si ne-am aruncat intr-un taxi pana la statia microbuzelor de Moreni. Din fericire a reusit sa prinda ultimul maxi si a ajuns cu bine acasa unde erau parintii lui(thanks God ca a avut cum sa intre). Eu, cu pasi domoli, ganditoare, ma indreptam spre casa... Imi derulam in minte toate momentele frumoase traite de "NOI" in aceasta zi minunata in care adrenalina si-a pus puternic amprenta... Am trecut prin multe impreuna si am gasit cate o solutie la orice... The miracle of love...Am adaugat inca un miliard de amintiri in cutia sufletului nostru...spun sufletului nostru tocmai pentru ca pe zi ce trece, simt ca devenim una si aceeasi persoana...nu fizic, ci sufletesc...
Traiti clipa!
Un comentariu:
Cel mai mult mi-a placut partea cu aripioarele picante :X
Nu inteleg de ce te mira faptul ca garoii sunt pe felie cu "oamenii legii" ? E deja ceva normal.
Ma bucur ca te-ai simtit misto si imi pare rau ca n-ai gasit tricou cu Ionut Giovii
:*
Trimiteți un comentariu