Casa noua

Ei bine, a venit timpul sa ma mut... sau cel putin, sa mut blogul:).

De acum in colo va invit cu drag pe sandraclipea.ro pentru a ne face de cap online. Rosu se transforma in Online Madness si va asteapta sa-l cititi, comentati, criticati, iubiti si ce mai vreti voi.

Hugs,

Sandra

Noaptea Devoratorilor de Publicitate

Vineri, 15 iunie de la ora 21 a avut loc la Sala Palatului, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, un eveniment la care eu am participat  pentru prima data.

Noaptea a debutat cu un concert Smiley pentru deliciul domnisoarelor prezente si a continuat cu un maraton de reclame nationale si internationale. Am avut de toate, de la bauturi racoritoare la nachos, dulciuri si o sonorizare foarte buna. In hol puteai admira si testa jocuri, console, telefoane si aparate foto de ultima generatie.

Dupa dragutul si sensibilul Smiley, au urcat pe scena Dan Chisu alaturi de un nene francez, Jean Marie Boursicot, initiatorul acestui concept. MC-ul a fost George Vintila si partenerii au fost din gasca Media Pro:).

Au fost reclame cu de toate pentru toti, unele chiar foarte reusite, altele, care te faceau sa iesi din sala, la brand-uri renumite precum Mc Donald's, Audi, Armani Jeans, Wolkswagen, Dior, Channel, Hyundai, Ikea, Samsung, Fuji Film, Ask.com, Aussibum, etc.

Maratonul de spoturi a debutat cu o reclama romaneasca la IQads, foarte reusita de altfel si a continuat cu alte aproape 300... Au predominat reclamele europene, insa nici asiaticii nu au fost mai prejos.

M-au impresionat reclamele frantuzesti si m-au lasat indiferenta cele japoneze cam kitchoase. M-am bucurat sa revad reclama noastra la Altex (defapt la televizorul Teletech) cu "ala negru de respira greu" care alaturi de multe alte reclame din categoria Star Wars a fost la inaltime:).

Mi-au placut de asemenea reclamele alor nostri pentru Creepy Animation Night-Animest unde iepurele ala era de-a dreptul sinistru:)).

De asemenea, mi-a placut mult reclama negativa a celor de la Mc Donald's, foarte bine gandita:). Si reclama  francezilor la sosurile picante Mc a fost draguta.

Alta reclama care a plusat a fost cea pentru Young Director Award, cu fetita nascuta sa creeze drama.

O alta reclama minunata a fost cea pentru Ikea cu muuulte pisici pufoase si jucause, asta pentru amatori. Mi-au mai placut spoturile pentru Channel, Honda (cel cu omul, catelul, pisica si soarecele care raman uitandu-se lung dupa o Honda Civic) si o reclama pentru Dirt Devil care m-a socat si m-a facut sa rad cu lacrimi. Goood job!

Reclama care m-a emotionat pana la lacrimi, a fost cea pentru WWF, o paralela sensibila intre lumea noastra si a animalelor. Absolut minunat!

Si am ajuns si la reclamele care m-au scos din minti... Spoturile australienilor pentru chilotii Aussibum au fost de-a dreptul dezgustatoare, chiar daca unele gagici din sala isi clateau ochii pe patratelele manechinelor. Au fost pe putin 10 reclame, toate la fel, cu tipi parca scosi din cutie, cu scule proeminente si piele uleiata. NOT!!! Genul ala de reclame, te facea sa iesi la o tigara, sau sa mai vezi ce misca pe Twitter. Un alt tip de reclame inutile, zic eu, au fost cele ale africanilor, la nu stiu ce loterie sau whatever (nici nu am retinut, va dati seama ce "bune" au fost), fara niciun pic de ceva interesant.

Una peste alta, a fost o experienta interesanta de care m-am bucurat foarte mult. Sunt curioasa la anu' ce ne vor pregati cei de la 4 ACE si MSA Events:).

Stay tuned!

New work, new people

Ieri am facut o saptamana de cand am inceput un job nou. Dupa ce am trecut prin posturi ca marketing executive, online editor si junior PR, am ajuns sa lucrez ca Junior Account la Trade Media o companie producatoare si distribuitoare de sisteme publicitare si totodata, cu o super echipa:).

Ca Junior Account eu fac de toate, de la introducerea comenzilor, la facturi, livrari prin curier, socializare cu clientii si conversat pe mail sau la telefon. Printre toate astea, am timp si ne nitel social media & PR.

Cum va spuneam, a trecut o saptamana, timp in care am invatat si eu cate ceva in vanzari. Fiind singura fata (hell yeaaa!!!), colegii mei au muuulta rabdare cu mine si ma ajuta. M-am acomodat repede zic eu cu noul job, insa mai am muuult de invatat.

Lucrez cu 5 baieti in birou si cu inca 3 la productie. E taaaare interesant, mai ales ca sunt in mediul meu, fiind singura fata si in trupa:). Nu o sa stau sa ii fac CV-ul fiecaruia, dar va garantez ca sunt pe maini bune:D.
Catalin, sau Cata Za Boss, cum ii spun eu, e cel mai rabdator, simpatic si dragut sef pe care l-am cunoscut. Socializarea a inceput cu el a doua zi dupa interviu cand am mers impreuna la Linkin Park. Targovisteam de-al meu, omu' e super caterinca, asculta muzica buna, dar e si foarte serios si devotat activitatii pe care o practica.
Celalalt personaj prezent zilnic in peisaj si in ceafa mea (are biroul in spatele meu) este Ionut dragut, un fashion victim pasionat de masini. El este cel care m-a salutat in ziua interviului cu "sarut mana" si de atunci mie mi s-a parut compatibilitatea destul de puternica. Ionut este si cel alaturi de care iau masa de pranz, pentru ca ceilalti de obicei, sunt plecati pe teren.

Radu, Mihai si Felix sunt ceilalti 3 colegi ai mei care lucreaza deasupra, asadar, sunt la inaltime:). Cu ei nu am un contact prea puternic pentru ca sunt mai mereu pe fuga. Radu este un heart-breaker exigent, Mihai este micul geniu de la creatie (mai multe despre el gasiti aici), iar Felix este tipul tacut care asculta muzica veche. Cu baietii mari (si la propriu si la figurat) de la productie intru in contact cand le cer comenzile finalizare si dimineata la tigara, avand o relatie al naibii de masculina cu ei:).

 le me at work:)

In ultimul timp, au avut loc foarte multe schimbari pentru mine pe plan profesional, dar odata cu venirea verii si terminarea sesiunii, sper sa-mi gasesc echilibrul.

Hugs and keep in touch!

Linkin Park, un concert ca multe altele

Aseara la Romexpo a avut loc un eveniment "de-al copilariei" ca sa spun asa, primul (si cred ca singurul) concert Linkin Park in Romania. 12.000 de fani, sold out la bilete si mare nebunie.

Am fost si eu acolo, multumita lui Bogdan si Chinezu, pentru ca la asa eveniment, nu puteam lipsi, insa, asteptarile nu mi-au fost depasite...
Accesul s-a permis la ora 17:30 si cred ca au intarziat doar 10 minute, insa organizarea a fost foarte proasta si anume, la portile de acces existau mai multi barbati care controlau decat femei (au fost doar doua), in conditiile in care la concert au fost  prezente mai multe gagici. Trebuia sa se ia in considerare ca fiind trupa de baieti, vor fi prezente mai multe fete... In fine...

Am intrat, m-am lipit de gard ca orice fan disperat dupa trupa care i-a marcat copilaria si am asteptat sa inceapa nebunia. Am vazut de la cocalari cu lanturi de 1 kg, pana la pitipoance pe tocuri de 13 si copii de 10 ani care se credeau mari fani. Nu am nimic cu pustii care vin la concerte de mici, chiar ii admir pentru ca eu nu am avut ocazia  sa merg la concerte live pana la liceu, dar nu imi poti spune tu, la 10-12 ani ca stii ce inseamna Linkin Park sau alte trupe cu ceva istorie:).

Lasand publicul putin de-o parte, sa va povestesc cum a fost concertul in sine. Am apreciat foarte mult punctualitatea organizatorilor, la modul ca, la ora 18 fara un pic (asa cum se anuntase) au intrat pe scena PhenomenOn, niste baieti care n-au avut timp pentru sound check in timpul zilei si s-au apucat sa " 2 10-easca" in microfon (abia mi-am auzit numele trupei:D). Oamenii au incercat o combinatie intre rock alternativ, nu-metal, screamo si raggae, un ghiveci care suna bine pentru amatorii de gen. Ceea ce m-a socat a fost o combinatie dubioasa intre o piesa de-a lor suparata, cu acorduri dure de chitara care a continuat pe ritmuri raggae si s-a incheiat cu un cover foarte prost la piesa celor de la Scorpions, "Rockin' like a Hurricane", dar ca trupa, mi-au parut foarte bine legati.

Urmatorii care au urcat pe scena au fost cei de la COMA, o trupa foarte draga mie care au cantat niste piese foarte dragute. Au avut si ei cateva probleme tehnice, dar s-au rezolvat si si-au facut foarte bine treaba. Next, on air, was Zdob si Zdub! Minunati si nebuni ca de fiecare data. Roman a venit cu traditionala lui fota peste blugi si caciula, fara tricou si au facut o super atmosfera. Imi sunt taaare dragi oamenii astia:).

Linkin Park erau programati sa intre la 20, dar au intarziat jumatate de ora. Au cantat piese de pe toate albumele, cele mai cunoscute, printre care "In the End", "With you", "Faint", "Breakin the Habbit", "What I've Done", "Points of Authority", "Leave out all the rest" in colaj cu "Iridescent" si "Shadow of the day", 3 piese la care, recunosc ca am plans, "New Divide", "The Catalyst" , proaspat lansata "Burn it down" si multe altele. Au avut un setilist de 1 ora si 20 de minute, foarte putin din punctul meu de vedere.
Au avut o prestatie impecabila, iar sonorizarea n-a fost deloc rea (cel putin de unde am stat eu s-a auzit foarte bine). Instrumentistii sunt geniali, iar Chester... ma intreb oare cat mai poate sa duca atat? Piesele au sunat exact ca pozitivele de pe CD. Minunat! De asemenea, mi-a placut foarte mult faza cu steagul nostru pus pe scena. Ce mi-a displacut insa si sunt sigura ca nu numai mie, a fost aiureala copilutelor care urlau necontenit. Abia auzeam vocea lui Chess, asa ca mustaceam incontinuu. Fetita draga, ai venit la un concert live, ca sa-i auzi p'aia live, de ce sa mai canti si tu ca descreierata (si fals pe deasupra)? Ai youtube-ul pentru asta!

Chester m-a dezamagit pentru ca, solist fiind, nu a avut absolut nicio interactiune cu publicul, in afara de "thank you" si ala spus cu juma' de gura. Mike Shinoda in schimb, a fost la inaltime. Vorbaraie, salutat pe toata lumea, aruncat cu pene de chtara s.a.m.d. Eu inteleg ca e obositor sa ai in fiecare seara concert in alt oras, dar incearca sa ai o stare ok, sa se simta intr-un fel legatura intre tine ca artist si public.

Toata lumea a cantat, a topait, a urlat, a plans si la sfarsit a asteptat cu sufletul la gura bisul care... n-a mai fost. Au plecat rapid de pe scena si n-au asteptat prea mult sa primeasca aplauze si laude. Ma asteptam ca trupa copilariei mele sa fie mai prietenoasa si Chester sa nu fie asa infatuat.

A trecut si asta, nu m-a impresionat in mod deosebit, dar a fost o experienta interesanta.

Aveti poze de la Piticu aici , o cronica by Metropotam aici si niste glume de dupa, oferite de Auras Mihai aici .

Enjoy the day and listen to good music!

Te dau la ţigani!

Că tot a fost Ziua Copilului, m-am gândit să fac un mic research în amintirile copilăriei noastre şi să scriu un articol pe măsura acestei minunate zi:).

Vă amintiţi când eraţi mici cum vă speriau părinţii voştri? Fie că era Bau Bau, fie că era Baba Cloanţa, fie că era Moşu', sau nelipsiţii ţigani, pun pariu că toţi am avut la un moment dat o fobie pentru un personaj negativ.
Astăzi, în timp ce mă deconectasem puţin de la învăţat, mi-am derulat în minte momente haioase din copilăria mea. Am rămas blocată la perioada când ai mei aveau într-un dormitor multe acte (mama fiind pe atunci contabilă), iar eu, cu talent la scris, cum mă ştiţi, mâzgăleam tot ce prindeam. Ca să nu pot intra în camera cu pricina, ai mei " mi-au făcut cunoştinţă" cu Moşu', un nene care mă lua cu el dacă intram acolo. Imaginea acestui Moş era imaginea unui bibelou cu un nene beţiv, cu mustaţă şi pălărie care stătea pe o bancă cu o damigeană în mână (probabil vă amintiţi  bibeloul :D). Apropo de bibelouri, mama avea o întreagă colecţie de la domnişoare în rochii de zâne, până la neni cântăreţi, îngeraşi şi alte orătănii:).

Şi cum vă spuneam despre acest Moş, ca treaba să fie treabă şi ca pruncul să fie şi mai fricos, povestea se continua şi la ţară, când bunicul meu bătea noaptea în geam şi pe mine mă apucau isteriile şi mă împingeam în braţele bunică-mii până mă opream din plâns. După faza cu Moşu', ne-am mutat într-un apartament nou, într-un bloc la parterul căruia stătea o familie de ţigani. Piranda avea peste 10 copii, dar oamenii erau paşnici. De fiecare dată când făceam câte o tâmpenie, mama mă ameninţa că mă duce de unde m-a luat când eram bebe. La mine n-a prins niciodată faza cu "îl chem pe Bau Bau dacă nu eşti cuminte", pentru că Bau Bau în concepţia mea de atunci era doar un personaj pentru "copiii mici şi naivi". Faza cu ţiganii mereu ţinea. De fiecare dată când o vedeam pe individă în faţa blocului, o studiam să văd dacă într-adevăr semăn cu ea şi să descopăr dacă întra-devăr ea e mama mea. Căruţele şi cântecele lor despre "calofere" şi "sticle goale cumpăăm" care răsunau în tot cartierul erau cireaşa de pe tort. Când vedeam o căruţă cu ţigani, mă apuca panica:D. Ţin să menţionez şi că drumul meu spre grădi era printr-un cartier vestit de tuciurii din Târgovişte şi vă daţi seama de ce deliciu vizual aveam parte:).

Am crescut, am trecut peste Moşu' şi peste ţigani şi am ajuns la rândul meu să încerc să-i sperii p'ăia mai mici, mai exact, pe vărul meu mai mic cu 9 ani decât mine. Nu eram atât de diabolică încât să-l înfricoşez cu ţigani, moşi sau monştri obosiţi, ci mi l-am luat "aliat" pe Bau Bau, sperând că va fi doar o glumă nevinovată. Copilul, tot copil... Cum auzea de minunatul Bau Bau, plânsete, urlete şi tăvăleală pe covor, până venea matuşa mea să mă certe. Ţin să menţionez că pentru mine şi Barza a fost un bullshit şi niciodată nu am crezut că aduce copii, pe când vărul meu mai mic, până la vreo 9 ani a crezut în Barză:). Nah, fiecare cu generaţia lui:D.

Ce am observat eu, e că fiecare părinte adopta o altă metodă de "potolire" a pruncului, dar majoritatea alegea ţiganii. Şi acum, eu, om semi-matur, mă întreb: de ce oare suntem aşa sceptici când vine vorba de ţigani şi de ce suntem rasişti? Pentru că părinţii noştri, în speranţa de a-şi potoli copiii turbaţi, recurg la aceeaşi placă "te dau la ţigani" de ani de zile:).

Vă întreb pe voi acum... Ţiganii, cum îşi sperie puradeii? "Dacă nu eşti cuminte, te dau la români!"?:))

Să aveţi o noapte minunată!