I want some sunny day...

Fiindcă astăzi mi-a fost parcă cel mai frig de când a venit tristul octombrie şi fiindcă mi-a fost atât de greu să mă trezesc dimineaţă să mă duc la facultate, parcă îmi vine să aduc vara înapoi, sau cel puţin, să pot să merg la cursuri, repetiţii and all stuff printr-un procedeu simplu: să sar din casă direct în RATB, din autobuz, direct în sala de curs şi din sala de curs direct în sala de repetiţii... sau să mă îmbrac din cap până in picioare într-un sac călduros şi transparent în dreptul feţei:)).

Ei bine, cum aşa ceva e cam imposibil, încerc să ma obişnuiesc cu ideea că frigul abia a venit şi mă va mai sâcâi vreo 5 luni, aşa că trebuie să-mi văd de ale mele. La şcoală am intrat în pâine cum se spune, am început cu proiecte,prezentări, bla bla-uri din astea, interesante ce-i drept, cu cântările... la mai mare:D... apropo de asta, staţi cu ochii pe pagina mea şi pe pagina trupei de Facebook ca să fiţi la curent cu toate evenimentele noastre, repetiţii, cafele cu prietenele, weekenduri la Târgovişte alături de ai mei şi treburi gospodăreşti... cam aşa se poate povesti viaţa mea din ultimul timp. Al doilea an de facultate m-a adus parcă mai responsabilă, mai cu "toată ţigla pe casă" şi sper să rămân aşa ceva timp de acum în colo.

Un călduros "noapte bună, Bucureşti" şi o piesă pentru sufletele noastre... am fugit în plapumă că mâine mă trezesc devreme!:D

Autumn time!

Bine v-am regăsit dragi cititori! Am avut un program foarte încărcat în ultimele săptămâni, am început facultatea (anul II cu experienţe noi şi dor de "boboceală"), am tot avut cântări în fiecare weekend alături de băieţii mei minunaţi, m-am mutat din nou în liniştitul meu cartier, singurică şi-s pusă pe treabă! Mi-am împlinit în sfârşit visul de a cânta într-o trupă şi cu ajutorul oamenilor minunaţi din jurul meu I will shiiiine\:D/!. Am nişte prieteni minunaţi care mă suportă şi mă susţin în fiecare zi si un chef de viaţă molipsitor în ciuda temperaturilor din termometre din aceste zile.

Cum vă spuneam mai sus, mi-e dor să mai fiu boboc, să descopăr viaţa de student, să tratez cu mai multă curiozitate seminariile şi să lenevesc grav, să las pe ultima sută de metri toată bibliografia pentru sesiune [:))], să pierd nopţile cu prieteni, să merg fără bilet pe RATB şi lista poate continua... Odată cu noile mele activităţi, am început să simt că-mi fructific timpul şi abia aştept să văd şi rezultatele.

Ca să închei cu o notă PR-istă, vineri seara vă invit de această dată în Cafepedia să ne încălzim puţin pentru anotimpul care vine!Enjoy!!!

Road to hell...

Piesa zilei...

Sunt în Gara de Nord, aştept trenul să plec acasă... Oameni pestriţi, gânduri, multe bagaje şi zeci de drumuri care se despart de sub pasajul Basarab...
O mulţime de oameni îmbrăcaţi diferit, babe în papuci cu şosete fascinate de noua tehnologie, moşi care mâncau cereale cu lapte la caserolă (nu fac mişto), punkeri deşuchiaţi cu pantalonii căzându-le neglijent pe şolduri coborând din trenul de Braşov şi ţigănci puse pe ghicit şi negustorie. Se aşează o pirandă lângă mine şi începe să mă convingă să-mi ghicească... după câteva replici de genul, "nu mă interesează, vă rog să nu mă deranjaţi, nu cred în aşa ceva" a început să mă analizeze şi să-mi spună că sunt o fată foarte veselă şi zâmbitoare dar inima mea e tristă (PAM PAM PAM!!!:)), că am 2 băieţi în viaţa mea, unul mă iubeşte, iar celălalt vrea să-şi bată joc (aflu eu cine eşti, hienă!!!), dar eu iubesc un brunet care nu simte nimic pentru mine (amuzant!)... după toate lătrăturile ei, m-am ridicat să plec şi ea ca să mă oprească, scoate un ghiul din buzunar spunând că l-a furat de la tac'su că e de aur şi să-i dau şi ei măcar 20 de lei că n-are cu ce să plece acasă... analizându-i manichiura atât de infectă, i-am zâmbit şi i-am spus să se ducă să-l vândă în Piaţă la Crângaşi fiindcă eu nu sunt interesată... Am plecat şi am râs în sinea mea... cum aş putea să cred ce mi-a zis individa so random? Îmi tot repetam în gând "auzi şi tu,brunet"... şi-mi veneau tot felul de replici dubioase...
Well, revenind la realitate, diseară o să ies în oraş că sunt Zilele cetăţii şi avem invitaţi ceva artişti de seamă. Iar a venit căldura, mai am beleaua aia de restanţă de dat şi să mă bucur de ultimele 2 săptămâni de vacanţă:D.

Zi minunată tuturor!

Is this love?

Şi încep cu această minunată piesă după o zi plină... Acum sunt cu Alina, best frienda mea la Ina (o altă friendă) şi stăm ca fetele, fiecare cu gândurile ei... Chiar aveam nevoie de o companie ca a lor în noaptea asta.. Astăzi am avut repetiţie şi am fost foarte mulţumită de ce am făcut:) (thanks boys)... mâine iar reppetiţii, iar weekendul mi-l voi petrece cu ai mei părinţi la Târgovişte (zilele oraşului, concerte, chestii ca în fiecare an) şi săptămâna viitoare o iau de la capăt...

În seara asta mergeam pe stradă şi mi-a venit să plâng... oh, tu, iubit Bucureşti cu amintiri, bucurii, nopţi albe, necazuri,lacrimi şi iubiri adolescentine... oare când o să te opreşti? Văd numai cioburi în urma mea... cioburi din poveşti demult pierdute... cioburi din chipurile oamenilor pe care i-am iubit... cioburi din mine însămi... din copilul din anii trecuţi, din visele la care am renunţat, cioburi din noi... care sunt împrăştiate pe trotuare opuse... ce ne leagă? Sau... de ce ne-ar lega ceva?...

Şi mai rămâne doar... arta care mă salvează şi dorinţa că poate într-o zi, vei fi al meu....

2 Zece Band \m/

Nu am ales acest subiect fiindcă această trupă ar fi vreo legendă a rockului, ci pt că aici sunt eu, pasiunea mea pentru muzică şi toate gândurile mele... Alături de nişte băieţi minunaţi (Bogdan, Radu, Florin, Alex şi noul solist, Andrei) îmi petrec cele mai frumoase şi obositoare ore ale zilei! Săptămâna trecută eram în căutări ale solistului, l-am luat, acum ne apucăm de treabă! O să auziţi cât de curând de noi cântând prin iubitul meu Bucureşti şi o să ajung să împart cu oamenii care ne vor asculta cele mai frumoase acorduri şi cele mai mişto mesaje ale muzicii.
Până o să ajung eu rock star, mai am ceva de mâncat şi muncit şi învăţat aşa că, enjoy the silence, noapte bună şi BELIEVE IN YOUR DREAMS!(al meu s-a împlinit):D

Keep rockin'!

Septembrie...

Sună dubios... asta fiindcă, copil fiind, uram această lună. De ce?Păi simplu...se termina vacanţa şi începeam şcoala... acele zile de luni plictisitoare peste măsură când ne controla doamna învăţătoare batistuţele şi manichiura (vaaaai, acum îmi vine să râd) şi viaţa era atât de monotonă cu lecţii despre liniuţe(nu d'alea la care vă gândiţi şi voi:)) şi bastonaşe... La 13 ani după, pe Septembrie îl văd altfel...ultima lună de vacanţă, luna în care îţi pui în ordine gândurile pentru a-ţi începe cu dreptul activităţile şi luna în care.... pam pam pam... îţi dai restanţele:D. Ce diferenţă e între fiecare septembrie din an şi cât de diferită e această lună pentru fiecare!
Dacă acum 10 ani mai imploram calendarul pentru încă o zi de vacanţă, acum un an doream să nu mai fie vară ca să încep mai repede facultatea (uuuh, new experience), anul ăsta mă rog ca septembrie să ţină cât mai mult pentru a profita şi eu de puţina relaxareeee... şi uite cum luna atât de urâtă, mi-a devenit prietenă, sau cel puţin aşa sper:D.

P.S: La mulţi ani, Alina, best frienda mea care e un simbol pentru luna septembrie... feminină, timidă, finuţă, calmă...

Schimbari si stres...

In ultima saptamana am avut parte de un program foarte incarcat... De la semnarea demisiei la munca (imobiliarele si atmosfera din firma aia chiar nu erau pentru mine:D), am trecut la cautarea unui solist pentru trupa mea scumpa si draga. Am initiat eveniment pe Facebook, am avut si auditii si oboseala s-a acumulat rapid. Numele solistului inca nu-l dezvaluim, cautarile continua iar eu imi iau liber cateva zile de la "feisbucit", "cantareala", "aiureala" pentru a ma ocupa de restanta la... Istoria culturii romane moderne... un amalgam de informatii total plictisitoare care ma obliga sa-mi pun la punct si un dosar de aplicatii cu o bibliografie tareeee scarboasa!!! (ferice de integralisti)... Asadar, fug la studiat, voi bucurati-va de ultima luna din vara si s-auzim de bine!

P.S: Eu nu credeam ca oraselul meu mic va avansa in "dezvoltarea pietei muncii" cu ajutorul videochatului... gen.. WTF??? Asadar, pentru necunoscatori, s-a deschis un studio pentru videochat in Targoviste, iar un asa zis, Adam Smith garanteaza salarii intre 1000 si 4000 de $ plus o prima de 100$ la anagajare... Daca mafiotii si prostituatele din Targoviste se luptau pentru mii de euro pentru a-si castiga existenta, acum au o concurenta serioasa... eu l-as numi videochat provincial! Bafta tuturor!:))

Everything is ok...

Sau nu... În ultima săptămână am acumulat foarte multă oboseală... Bucureşti, job, repetiţii cu băieţii mei (mai multe detalii aici) şi numeroase priviri zilnice pot epuiza chiar şi o persoană foarte energică... Aşadar, m-am angajat la un Call Center pe imobiliare şi e interesant... vorbeşti cu tot felul de oameni, unii receptivi, alţii ciufuţi, da' per total e fun.Am un super colectiv de 12 gagici şi 4 tipi cam de aceeaşi vârstă şi e super caterincă, chiar dacă fiind nou-veniţi, ăia mai vechi din firmă ne cam pun "beţe în roate"..mai bine zis... alea mai vechi, pentru că femeia e cel mai al dracu specimen din toate timpurile şi tre' să-şi dea în petec de fiecare dată când intră în contact cu o alta, care, crede ea, îi ştirbeşte din personalitate:).Pe lângă intrigi, arfe "şefoase" (ştiu că nu există cuvântul ăsta, da' vă prindeţi voi) şi telenovelisme, 4 ore pe zi fiecare îşi face treaba cum ştie mai bine, aşteptând ziua de salariu:).

Pe lângă job, subsemnata şi-a făcut apariţia în peisajul trupei 2 Zece, cover band nu prea cunoscut, cu nişte băieţi extraordinari care m-au acceptat ca solistă!Fericire mare,entuziasm şi chef de muzică fiindcă datorită lor, visul meu de a cânta într-o trupă de coveruri, este pe cale să se împlinească! Momentan stăm în sala de repetiţii, ne punem la punct piesele şi sper să apărem cu cântări cât de curând:D.

Sunt înconjurată zilnic de tot felul de oameni şi în momentele mele de repaus dintr-ale mele, încerc să-i studiez pe ei, să le aflu secretele din priviri, destinaţiile zilnice şi dorinţele lor...

Astăzi m-am oprit la modelul puştiului de 20 de ani, distrat, energic căruia nu i-a plăcut niciodată şcoala şi care nu are de gând să dea la facultate prea curând... Are o familie, are prieteni, are şi un job "de umplutură" şi îşi petrece timpul aparent ca orice tip de 20 de ani... Prieteni, bere, ţigări, fotbal, party-uri, fete, chestii pe care orice băiat le are în cap daaaar, există un dar.... printre toate activităţile lui zilnice se află şi drogurile.. şi nu rahaturile astea legale, ci tot felul de ierburi (iertaţi-mi ignoranţa, da' chiar nu cunosc şi eu le zic simplu ierburi) care au ajuns să îi fie cea mai bună companie zilnică... Nu judec pe nimeni, nu încerc eu să schimb lumea, dar nu îmi pot explica de ce ai vrea să te duci dracu atât de repede, prin nişte metode nu tocmai normale (bani pierduţi aiurea şi stări de inconştienţă)???

De ce nu poţi trăi liniştit şi fericit lângă nişte prieteni ok, să te bucuri de momentele petrecute alături de fata care-ţi place şi să duci o viaţă normală, să te gândeşti la viitor şi să renunţi la vicii şi la filme?

O fărâmă din industria muzicală românească...

Mă fraţilor, n-am nimic cu oamenii care s-au adaptat la noul val muzical de trance, dance, pentru mine tot house ieftin e, da' am o mare problemă cu piesele în sine şi cu videoclipurile atât de neinspirate... Cu ajutorul unor cunoştinţe, am postat câteva clipuri la mare vizionare şi ascultare la tv şi radio şi cu ajutorul vostru, vreau să-mi dau seama...ce dracu e aşa special la genul ăsta muzical şi de ce toate piesele care sună atât de comun, cu versuri idioate sunt ascultate de toată ţara şi mai rău... difuzate???

Iată propunerile...

1.Amna-Tell me why

2.Alessia-Find me

3.Allexinno &Starchild-Senorita

4.Azuro feat. Elly-Ti amo

5.ALexandra Stan-Lollipop

So?:D Ce ziceaţi?:D

Mulţumesc pentru propuneri lui Alin, Daniel şi Cosmin!

Senzaţii de sâmbătă...

Ziua de ieri a decurs exact ca pe vremuri(în timpul facultăţii când rămâneam în Bucureşti şi nu ştiam cum să-mi petrec sâmbetele, însă se soluţiona rapid problema cu după-amieze pe stilul "relax, take it easy with some friends", alături de serile prin cluburile bucureştene cu muzică live)... În timp ce alţii stăteau pe A2 cu nervii la pământ în trafic (muhahaha, aţi vrut mare:D), eu mă gândeam să dau o fugă până la BCU să-mi caut câteva materiale pentru fabuloasa restanţă la ICRM, aşa că m-am trezit devreme, însă am fost totuşi inspirată să mă uit pe site şi să văd că oamenii până pe 21 august sunt în concediu şi biblioteca e închisă.Ghinion!"Se mai duce o zi şi nu fac nimic"... M-am tot învârtit eu pe ici, pe colo, până când am vorbit cu un prieten să ne vedem la un cico, dar nici aici nu a decurs totul conform planului şi anume că, până la urmă, ne-am dus la el... acolo era şi frate-su (mare artist:D), s-au mai adunat nişte prieteni, alături de jocuri cu maşini şi lupte pe PlayStation şi Facebooceală, se făcuse 7 seara iar eu încă nu ştiam exact cum o să-mi petrec seara de sâmbătă... Aş fi vrut în Coyote la concert Smashed Mosquito, da' până la urmă m-am dus în Hard Rock Cafe la ai mei dragi Marfari pe care nu-i mai văzusem de ceva timp... În drum spre Hard Rock, din Titan, am traversat juma' de Bucureşti şi s-a reaprins dragostea mea pentru haoticul oraş noaptea... E al naibii de frumos Bucureştiul noaptea!!! Lumini, umbre de blocuri, oameni de toate felurile, parcă sunt mai interesante toate pentru că fie nu le vezi frumuseţea totală din timpul zilei, fie din cauza întunericului care ascunde multe, vezi chestii foarte frumoase... mă fascinează! Poate o să ziceţi că sunt nebună şi că multora li s-a cam luat de micul Paris, da' pe zi ce trece îmi dau seama că locul meu e aici, în haos, lumini, întuneric şi oameeeeeeni....mulţi oameeeeeeeni:D.

Să aveţi o după-amiază de duminică minunată!

Jon Bon Jovi si Vocea României

Cum vă spuneam aseară, am revenit de pe drumuri cu postarea promisă!

Well, în frumoasa şi călduroasa zi de 10 iulie, în Piaţa Constituţiei alături de zeci de mii de oameni, am savurat cel mai tare concert din toate timpurile şi anume, concertul trupei Bon Jovi din cadrul The Circle Tour 2011 unde iubitul şi adorabilul de Jon a fost ca de fiecare dată la înălţime! Un spectacol monstru de 3 ore şi nenumărate bis-uri, momente de neuitat cu tricolorul nostru, urlete, lacrimi şi cele mai cunoscute piese Bon Jovi m-au făcut cel mai fericit fan din lume! Nu stau să vă detaliez fiecare moment unic al concertului pentru că ar părea o povestioară despre adolescente disperate şi idoli cu inimioare şi pupici pe postere, aşa că, pentru cei care aţi simţit concertul ăla până în măduva oaselor nu mai are rost să repet, iar pentru cei care n-au fost acolo, va trebui să vedeţi măcar o dată un concert Bon Jovi! Eu mai vreau încă 100 de concerte de-ale lor!

BON JOVI FOREVER!

Vocea României şi un altfel de show...

În aceeaşi zi minunată de 10 iulie, în drum spre Piaţa Constituţiei, la Unirii la metrou mă aştepta o echipă de la PRO, cu un plic în care era biletul meu către Vocea României.Vă daţi seama, lacrimile de bucurie, emoţiile şi gândul că mă va auzi şi pe mine cineva cântând într-un show TV mi-au tăiat respiraţia:D. Trei zile mai târziu aveam să ajung pentru prima dată în studiourile Media Pro de la Buftea pentru alegerea piesei, interviuri, documentaţie, etc, urmând ca în următoarele 2 săptămâni să trăiesc cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea!Oameni noi, oameni talentaţi, pasionaţi şi profesionişti, m-au învăţat cum e să te simţi apreciat şi cum să munceşti ca să ai succes. Am făcut canto cu cei mai buni profi, pe această cale vreau să-i mulţumesc încă o dată lui Călin Geambaşu şi Danei Dorian, am fost inspiraţi şi ajutaţi de cel mai bun personal de la PRO şi am trăit regeşte:). Pe lângă acestea, am cunoscut şi o mulţime de oameni noi şi cum subsemnata e nebună dupa lume nouă, vă imaginaţi ce găşti am format pe acolo şi care cu cine şi-a făcut de cap:D. Voci de voci, personalităţi cât mai variate da' numa' oameni faini şi de treabă!Pe unii îi ştiam, pe alţii i-am cunoscut acolo, dar am legat prietenii frumoase şi pe viitor clar vom ţine legătura. Acum, îmi petrec ultima lună rămasă din vacanţă la Târgovişte şi aştept în toamnă preselecţiile la Românii au Talent şi să înceapă Voceaaaaaa!

Keep rockin' şi să auzim de bine!\m/

Welcome back Sandra!

Hello, hello, lume veche şi nouă... Poate unii o să vă întrebaţi "de unde a mai apărut şi asta?", alţii veţi spune că "şi-a mai adus şi ea aminte să mai scrie pe blogul ăsta", iar eu o să vă spun că deşi mi-am regăsit blogul prăfuit,am revenit în forţă cu gânduri and stuff ca să-i redau aerul de odinioară:D.

Nu o să mă apuc acum să înşir toate lucrurile pe care le-am făcut în ultimele.... 7 luni?! de când n-am mai postat, însă, o să încerc să vă pun la curent cu ce a fost mai important:).

Am avut un semestru de facultate demenţial cu party-uri şi "studenţeală" la ordinea zilei, cu oameni care au intrat sau au ieşit din viaţa mea, cu întâmplări şi prostioare demne de povestit nepoţilor [eh,ale tinereţii valuri]:D. În haosul în care de mică mi-a plăcut să fiu, inima mi-a fost furată de un motociclist, m-am împăcat cu prietena mea cea mai bună, Alina şi mi-am definit idealul!Am avut cea mai restrânsă petrecere de ziua mea,mi-am văzut,ascultat şi simţit idolul 5 zile mai târziu, am participat la "Vocea României" şi mi-am dat seama că fără muzică eu chiar nu pot trăi! Am trăit experienţe unice vara asta şi după interviul de mâine (îmi caut şi eu un job ca tot studentul) o să vă povestesc în stilu-mi propriu despre Jon Bon Jovi la Bucureşti, Vocea României, despre pagina mea de Facebook (http://facebook.com/sandrac.fans), despre visul de a cânta într-o trupă şi despre eternul meu Bucureşti!

Noapte bună!