20.06.2012

Casa noua

Ei bine, a venit timpul sa ma mut... sau cel putin, sa mut blogul:).

De acum in colo va invit cu drag pe sandraclipea.ro pentru a ne face de cap online. Rosu se transforma in Online Madness si va asteapta sa-l cititi, comentati, criticati, iubiti si ce mai vreti voi.

Hugs,

Sandra

18.06.2012

Noaptea Devoratorilor de Publicitate

Vineri, 15 iunie de la ora 21 a avut loc la Sala Palatului, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, un eveniment la care eu am participat  pentru prima data.

Noaptea a debutat cu un concert Smiley pentru deliciul domnisoarelor prezente si a continuat cu un maraton de reclame nationale si internationale. Am avut de toate, de la bauturi racoritoare la nachos, dulciuri si o sonorizare foarte buna. In hol puteai admira si testa jocuri, console, telefoane si aparate foto de ultima generatie.

Dupa dragutul si sensibilul Smiley, au urcat pe scena Dan Chisu alaturi de un nene francez, Jean Marie Boursicot, initiatorul acestui concept. MC-ul a fost George Vintila si partenerii au fost din gasca Media Pro:).

Au fost reclame cu de toate pentru toti, unele chiar foarte reusite, altele, care te faceau sa iesi din sala, la brand-uri renumite precum Mc Donald's, Audi, Armani Jeans, Wolkswagen, Dior, Channel, Hyundai, Ikea, Samsung, Fuji Film, Ask.com, Aussibum, etc.

Maratonul de spoturi a debutat cu o reclama romaneasca la IQads, foarte reusita de altfel si a continuat cu alte aproape 300... Au predominat reclamele europene, insa nici asiaticii nu au fost mai prejos.

M-au impresionat reclamele frantuzesti si m-au lasat indiferenta cele japoneze cam kitchoase. M-am bucurat sa revad reclama noastra la Altex (defapt la televizorul Teletech) cu "ala negru de respira greu" care alaturi de multe alte reclame din categoria Star Wars a fost la inaltime:).

Mi-au placut de asemenea reclamele alor nostri pentru Creepy Animation Night-Animest unde iepurele ala era de-a dreptul sinistru:)).
De asemenea, mi-a placut mult reclama negativa a celor de la Mc Donald's, foarte bine gandita:). Si reclama  francezilor la sosurile picante Mc a fost draguta.

Alta reclama care a plusat a fost cea pentru Young Director Award, cu fetita nascuta sa creeze drama.

O alta reclama minunata a fost cea pentru Ikea cu muuulte pisici pufoase si jucause, asta pentru amatori. Mi-au mai placut spoturile pentru Channel, Honda (cel cu omul, catelul, pisica si soarecele care raman uitandu-se lung dupa o Honda Civic) si o reclama pentru Dirt Devil care m-a socat si m-a facut sa rad cu lacrimi. Goood job!

Reclama care m-a emotionat pana la lacrimi, a fost cea pentru WWF, o paralela sensibila intre lumea noastra si a animalelor. Absolut minunat!

Si am ajuns si la reclamele care m-au scos din minti... Spoturile australienilor pentru chilotii Aussibum au fost de-a dreptul dezgustatoare, chiar daca unele gagici din sala isi clateau ochii pe patratelele manechinelor. Au fost pe putin 10 reclame, toate la fel, cu tipi parca scosi din cutie, cu scule proeminente si piele uleiata. NOT!!! Genul ala de reclame, te facea sa iesi la o tigara, sau sa mai vezi ce misca pe Twitter. Un alt tip de reclame inutile, zic eu, au fost cele ale africanilor, la nu stiu ce loterie sau whatever (nici nu am retinut, va dati seama ce "bune" au fost), fara niciun pic de ceva interesant.

Una peste alta, a fost o experienta interesanta de care m-am bucurat foarte mult. Sunt curioasa la anu' ce ne vor pregati cei de la 4 ACE si MSA Events:).

Stay tuned!


15.06.2012

New work, new people

Ieri am facut o saptamana de cand am inceput un job nou. Dupa ce am trecut prin posturi ca marketing executive, online editor si junior PR, am ajuns sa lucrez ca Junior Account la Trade Media o companie producatoare si distribuitoare de sisteme publicitare si totodata, cu o super echipa:).

Ca Junior Account eu fac de toate, de la introducerea comenzilor, la facturi, livrari prin curier, socializare cu clientii si conversat pe mail sau la telefon. Printre toate astea, am timp si ne nitel social media & PR.

Cum va spuneam, a trecut o saptamana, timp in care am invatat si eu cate ceva in vanzari. Fiind singura fata (hell yeaaa!!!), colegii mei au muuulta rabdare cu mine si ma ajuta. M-am acomodat repede zic eu cu noul job, insa mai am muuult de invatat.

Lucrez cu 5 baieti in birou si cu inca 3 la productie. E taaaare interesant, mai ales ca sunt in mediul meu, fiind singura fata si in trupa:). Nu o sa stau sa ii fac CV-ul fiecaruia, dar va garantez ca sunt pe maini bune:D.
Catalin, sau Cata Za Boss, cum ii spun eu, e cel mai rabdator, simpatic si dragut sef pe care l-am cunoscut. Socializarea a inceput cu el a doua zi dupa interviu cand am mers impreuna la Linkin Park. Targovisteam de-al meu, omu' e super caterinca, asculta muzica buna, dar e si foarte serios si devotat activitatii pe care o practica.
Celalalt personaj prezent zilnic in peisaj si in ceafa mea (are biroul in spatele meu) este Ionut dragut, un fashion victim pasionat de masini. El este cel care m-a salutat in ziua interviului cu "sarut mana" si de atunci mie mi s-a parut compatibilitatea destul de puternica. Ionut este si cel alaturi de care iau masa de pranz, pentru ca ceilalti de obicei, sunt plecati pe teren.

Radu, Mihai si Felix sunt ceilalti 3 colegi ai mei care lucreaza deasupra, asadar, sunt la inaltime:). Cu ei nu am un contact prea puternic pentru ca sunt mai mereu pe fuga. Radu este un heart-breaker exigent, Mihai este micul geniu de la creatie (mai multe despre el gasiti aici), iar Felix este tipul tacut care asculta muzica veche. Cu baietii mari (si la propriu si la figurat) de la productie intru in contact cand le cer comenzile finalizare si dimineata la tigara, avand o relatie al naibii de masculina cu ei:).
 le me at work:)

In ultimul timp, au avut loc foarte multe schimbari pentru mine pe plan profesional, dar odata cu venirea verii si terminarea sesiunii, sper sa-mi gasesc echilibrul.

Hugs and keep in touch!

07.06.2012

Linkin Park, un concert ca multe altele

Aseara la Romexpo a avut loc un eveniment "de-al copilariei" ca sa spun asa, primul (si cred ca singurul) concert Linkin Park in Romania. 12.000 de fani, sold out la bilete si mare nebunie.

Am fost si eu acolo, multumita lui Bogdan si Chinezu, pentru ca la asa eveniment, nu puteam lipsi, insa, asteptarile nu mi-au fost depasite...
Accesul s-a permis la ora 17:30 si cred ca au intarziat doar 10 minute, insa organizarea a fost foarte proasta si anume, la portile de acces existau mai multi barbati care controlau decat femei (au fost doar doua), in conditiile in care la concert au fost  prezente mai multe gagici. Trebuia sa se ia in considerare ca fiind trupa de baieti, vor fi prezente mai multe fete... In fine...

Am intrat, m-am lipit de gard ca orice fan disperat dupa trupa care i-a marcat copilaria si am asteptat sa inceapa nebunia. Am vazut de la cocalari cu lanturi de 1 kg, pana la pitipoance pe tocuri de 13 si copii de 10 ani care se credeau mari fani. Nu am nimic cu pustii care vin la concerte de mici, chiar ii admir pentru ca eu nu am avut ocazia  sa merg la concerte live pana la liceu, dar nu imi poti spune tu, la 10-12 ani ca stii ce inseamna Linkin Park sau alte trupe cu ceva istorie:).

Lasand publicul putin de-o parte, sa va povestesc cum a fost concertul in sine. Am apreciat foarte mult punctualitatea organizatorilor, la modul ca, la ora 18 fara un pic (asa cum se anuntase) au intrat pe scena PhenomenOn, niste baieti care n-au avut timp pentru sound check in timpul zilei si s-au apucat sa " 2 10-easca" in microfon (abia mi-am auzit numele trupei:D). Oamenii au incercat o combinatie intre rock alternativ, nu-metal, screamo si raggae, un ghiveci care suna bine pentru amatorii de gen. Ceea ce m-a socat a fost o combinatie dubioasa intre o piesa de-a lor suparata, cu acorduri dure de chitara care a continuat pe ritmuri raggae si s-a incheiat cu un cover foarte prost la piesa celor de la Scorpions, "Rockin' like a Hurricane", dar ca trupa, mi-au parut foarte bine legati.

Urmatorii care au urcat pe scena au fost cei de la COMA, o trupa foarte draga mie care au cantat niste piese foarte dragute. Au avut si ei cateva probleme tehnice, dar s-au rezolvat si si-au facut foarte bine treaba. Next, on air, was Zdob si Zdub! Minunati si nebuni ca de fiecare data. Roman a venit cu traditionala lui fota peste blugi si caciula, fara tricou si au facut o super atmosfera. Imi sunt taaare dragi oamenii astia:).

Linkin Park erau programati sa intre la 20, dar au intarziat jumatate de ora. Au cantat piese de pe toate albumele, cele mai cunoscute, printre care "In the End", "With you", "Faint", "Breakin the Habbit""What I've Done", "Points of Authority", "Leave out all the rest" in colaj cu "Iridescent" si "Shadow of the day", 3 piese la care, recunosc ca am plans, "New Divide", "The Catalyst" , proaspat lansata "Burn it down" si multe altele. Au avut un setilist de 1 ora si 20 de minute, foarte putin din punctul meu de vedere.
Au avut o prestatie impecabila, iar sonorizarea n-a fost deloc rea (cel putin de unde am stat eu s-a auzit foarte bine). Instrumentistii sunt geniali, iar Chester... ma intreb oare cat mai poate sa duca atat? Piesele au sunat exact ca pozitivele de pe CD. Minunat! De asemenea, mi-a placut foarte mult faza cu steagul nostru pus pe scena. Ce mi-a displacut insa si sunt sigura ca nu numai mie, a fost aiureala copilutelor care urlau necontenit. Abia auzeam vocea lui Chess, asa ca mustaceam incontinuu. Fetita draga, ai venit la un concert live, ca sa-i auzi p'aia live, de ce sa mai canti si tu ca descreierata (si fals pe deasupra)? Ai youtube-ul pentru asta!

Chester m-a dezamagit pentru ca, solist fiind, nu a avut absolut nicio interactiune cu publicul, in afara de "thank you" si ala spus cu juma' de gura. Mike Shinoda in schimb, a fost la inaltime. Vorbaraie, salutat pe toata lumea, aruncat cu pene de chtara s.a.m.d. Eu inteleg ca e obositor sa ai in fiecare seara concert in alt oras, dar incearca sa ai o stare ok, sa se simta intr-un fel legatura intre tine ca artist si public.

Toata lumea a cantat, a topait, a urlat, a plans si la sfarsit a asteptat cu sufletul la gura bisul care... n-a mai fost. Au plecat rapid de pe scena si n-au asteptat prea mult sa primeasca aplauze si laude. Ma asteptam ca trupa copilariei mele sa fie mai prietenoasa si Chester sa nu fie asa infatuat.

A trecut si asta, nu m-a impresionat in mod deosebit, dar a fost o experienta interesanta.

Aveti poze de la Piticu aici , o cronica by Metropotam aici si niste glume de dupa, oferite de Auras Mihai aici .

Enjoy the day and listen to good music!

02.06.2012

Te dau la ţigani!

Că tot a fost Ziua Copilului, m-am gândit să fac un mic research în amintirile copilăriei noastre şi să scriu un articol pe măsura acestei minunate zi:).

Vă amintiţi când eraţi mici cum vă speriau părinţii voştri? Fie că era Bau Bau, fie că era Baba Cloanţa, fie că era Moşu', sau nelipsiţii ţigani, pun pariu că toţi am avut la un moment dat o fobie pentru un personaj negativ.
Astăzi, în timp ce mă deconectasem puţin de la învăţat, mi-am derulat în minte momente haioase din copilăria mea. Am rămas blocată la perioada când ai mei aveau într-un dormitor multe acte (mama fiind pe atunci contabilă), iar eu, cu talent la scris, cum mă ştiţi, mâzgăleam tot ce prindeam. Ca să nu pot intra în camera cu pricina, ai mei " mi-au făcut cunoştinţă" cu Moşu', un nene care mă lua cu el dacă intram acolo. Imaginea acestui Moş era imaginea unui bibelou cu un nene beţiv, cu mustaţă şi pălărie care stătea pe o bancă cu o damigeană în mână (probabil vă amintiţi  bibeloul :D). Apropo de bibelouri, mama avea o întreagă colecţie de la domnişoare în rochii de zâne, până la neni cântăreţi, îngeraşi şi alte orătănii:).

Şi cum vă spuneam despre acest Moş, ca treaba să fie treabă şi ca pruncul să fie şi mai fricos, povestea se continua şi la ţară, când bunicul meu bătea noaptea în geam şi pe mine mă apucau isteriile şi mă împingeam în braţele bunică-mii până mă opream din plâns. După faza cu Moşu', ne-am mutat într-un apartament nou, într-un bloc la parterul căruia stătea o familie de ţigani. Piranda avea peste 10 copii, dar oamenii erau paşnici. De fiecare dată când făceam câte o tâmpenie, mama mă ameninţa că mă duce de unde m-a luat când eram bebe. La mine n-a prins niciodată faza cu "îl chem pe Bau Bau dacă nu eşti cuminte", pentru că Bau Bau în concepţia mea de atunci era doar un personaj pentru "copiii mici şi naivi". Faza cu ţiganii mereu ţinea. De fiecare dată când o vedeam pe individă în faţa blocului, o studiam să văd dacă într-adevăr semăn cu ea şi să descopăr dacă întra-devăr ea e mama mea. Căruţele şi cântecele lor despre "calofere" şi "sticle goale cumpăăm" care răsunau în tot cartierul erau cireaşa de pe tort. Când vedeam o căruţă cu ţigani, mă apuca panica:D. Ţin să menţionez şi că drumul meu spre grădi era printr-un cartier vestit de tuciurii din Târgovişte şi vă daţi seama de ce deliciu vizual aveam parte:).

Am crescut, am trecut peste Moşu' şi peste ţigani şi am ajuns la rândul meu să încerc să-i sperii p'ăia mai mici, mai exact, pe vărul meu mai mic cu 9 ani decât mine. Nu eram atât de diabolică încât să-l înfricoşez cu ţigani, moşi sau monştri obosiţi, ci mi l-am luat "aliat" pe Bau Bau, sperând că va fi doar o glumă nevinovată. Copilul, tot copil... Cum auzea de minunatul Bau Bau, plânsete, urlete şi tăvăleală pe covor, până venea matuşa mea să mă certe. Ţin să menţionez că pentru mine şi Barza a fost un bullshit şi niciodată nu am crezut că aduce copii, pe când vărul meu mai mic, până la vreo 9 ani a crezut în Barză:). Nah, fiecare cu generaţia lui:D.

Ce am observat eu, e că fiecare părinte adopta o altă metodă de "potolire" a pruncului, dar majoritatea alegea ţiganii. Şi acum, eu, om semi-matur, mă întreb: de ce oare suntem aşa sceptici când vine vorba de ţigani şi de ce suntem rasişti? Pentru că părinţii noştri, în speranţa de a-şi potoli copiii turbaţi, recurg la aceeaşi placă "te dau la ţigani" de ani de zile:).

Vă întreb pe voi acum... Ţiganii, cum îşi sperie puradeii? "Dacă nu eşti cuminte, te dau la români!"?:))

Să aveţi o noapte minunată!

30.05.2012

Haosul babelor în RATB

Plimbatul bezmetic de dimineaţa până seara al pensionarilor cu transportul în comun nu e un mister pentru noua generaţie, fiecare am experimentat asta la un moment dat. Alţii (gen eu), au ghinionul să experimenteze asta zilnic pe toate liniile RATB-ului. Ştiu că sunt răutăcioasă, da' pur şi simplu nu îi mai suport!

Ieri în minunatul 41, abia mă aşezasem pe scaun că se golise aproape tot tramvaiul (recunosc că ador să stau jos în RATB văzând babele cum vociferează pe seama mea:D) şi mâncam liniştită genialii cabanoşi în aluat de covrig de la patiseria Georgi (dacă nu i-aţi încercat până acum, aţi trăit degeaba:D), când vine o babă zdrenţăroasă cu nu ştiu ce mizerii de saci cu pet-uri că ea vrea să stea jos. I-am zâmbit politicos şi de acolo a început dialogul:
Eu: Staţi, doamnă!
Ea: păi io vreau să stau aicia, în locul tău. Hai, ridică-te, că poţi mânca ăla şi în picioare.
Wtf??? Este tramvaiul gol, sunt 20 de scaune goale pe lângă tine şi mă ridici de pe scaun ca să ce???
Eu with straight face: Doamnă, de ce trebuie să mă ridicaţi pe mine de pe scaun, când puteţi sta pe scaunul de alături?
Ea a izbucnit: că atâta nesimţire n-am văzut la tinerii din ziua de azi (asta a devenit leit motiv în RATB:)). nu aveţi altceva în cap, decât să staţi jos, pe locurile noastre, ale bătrânilor care au muncit toată viaţa din greu!

M-am ridicat de pe scaun că nu m-am înţeles cu nebuna şi se holba la mine, gen, am de gând să mă aşez în altă parte?

Astăzi am avut ceva treabă prin oraş şi m-a mâncat undeva să merg până la Unirii pe Ghencea cu 385-ul care a venit destul de greu. A venit căldura, hop şi babele la piaţă care mai de care mai nespălate. Băi şi se aşează una  lângă mine (eu prinsesem loc pe scaun că m-am urcat de la a3a staţie) care avea un capot din ăla sintetic înflorat pe ea. Nu era tuciurie sau ceva, bă chiar avea unghiile făcute, părul vopsit într-o nuanţă de roşu de te lua cu ameţeală şi bijuterii. Până să se aşeze lângă mine, nu înţelegeam de ce toată lumea se dădea la o parte când trecea ea. Am aflat în scurt timp. Am vrut să mă ridic, să plec de acolo, dar ce să vezi? De la intrarea pe 13 Septembrie, autobuzul era full. Îmi făceam planuri de evadare în minte, dar n-am reuşit... Am coborât într-un final şi, deranjând-o ca să ies, s-a uitat urât la mine, la care eu, zâmbind, i-am spus discret "când ajungeţi acasă să faceţi neapărat un duş"... Am coborât tapid şi n-am apucat să o aud urlând frustrată la mine:).

La întoarcere, acelaşi aglomerat 385 cu aceiaşi zeci de pesionari. Fraţilor, unde mama lui Satan se duc de dimineaţă până seara indivizii ăia şi ce mama lui Satan vor de la noi, tinerii?
Revenind la 385-ul retur, 2 bucăţi de babe împopoţănate mergeau la Spitalul Panduri. Mă întreabă una din ele "Domnişoară, unde e ORL Panduri?".... Noroc că am ceva şcoală şi ceva orientare în spaţiu în Bucureşti şi ştiu că ORL nu e vreo asociaţie pentru pensionari, iar pe Şoseaua Pandurilor se află spitalul acela. Eram la Palatul Parlamentului şi i-am spus că poate să coboare fie la a doua (Piaţa Arsenalului), fie la a treia (Şos. Pandurilor), dar va trebui să meargă ceva pe jos. I-am spus că e mai aproape a treia staţie şi să coboare acolo. Urlă baba celeilalte fericită unde să coboare şi înainte de staţia cu pricina, începe să se foiască în tot autobuzul întrebând pe toată lumea unde e Spitalul Panduri. Ce să auzi? Toată lumea îi răspundea acelaşi lucru, dar trebuia să deranjeze ea tot autobuzul că umbla şi cu o cârjă dubioasă cu care îşi făcea femeia loc.
Cât haos pentru nimic! Tot trebuia să meargă pe jos, dar i-a plăcut ei să se dea în stambă...

Şi lista haosului babelor poate continua... Pace în trafic şi nervi de fier cu babele nespălate din RATB!
De aici am aflat întâmplător şi ce fac pensionarii în RATB de dimineaţă pâna seara!

Vă pup!

29.05.2012

Eurovision Song Contest 2012

Trebuia să scriu despre asta, că doar sunt în domeniu şi urmăresc Eurovision-ul de ceva ani buni:).

Cu ce/cine să încep?

Ca să am o oarecare continuitate, o să încep cu reprezentanţii noştri care nu au ocupat tocmai un loc demn de mândrie în clasament. Mandinga, o trupă foarte bună (sau cel puţin aşa erau băieţii ultima dată când i-am ascultat live, iar asta s-a întâmplat acum ceva mai mult timp, când cântau muzică adevărată şi nu house-reală ieftină) nu a reuşit să impresioneze prea mult. Eu de când am auzit "minunata" piesă am fost sceptică în ceea ce priveşte impactul la Eurovision şi nu pentru că europenii nu înghit nemestecat house-ul ieftin, ci pentru faptul că nu a fost tocmai cea mai inspirată piesă. Am ascultat-o de nenumărate ori, crezând că poate să-mi placă vreun pic, sau măcar să găsesc ceva interesant la ea, dar... nimic. Mă aşteptam întâi de toate ca talentaţii băieţi drăguţi să cânte pe bune la instrumentele alea şi să nu vină doar pe post de figuranţi, iar Elena, să fie mai coioasă, atât în interpretarea piesei, cât şi în atitudinea scenică. A fost îmbrăcată într-un voal portocaliu (chestia aia cu chiloţii la vedere mi s-a părut de prost gust) şi s-a bâţâit ca o garofiţă pe acolo nereuşind să transmită mare lucru. Nu spun că e chiar floare la ureche să şi dansezi, să şi cânţi în acelaşi timp, dar măcar puţin efort ar fi fost benefic. De vocea Elenei nu mă iau pentru că nu am de ce. Aşa piesă, aşa voce... Nu ştiu în ce măsură ar fi putut să schimbe o super voce manelăria aia de piesă. No offence, dar o piesă care începe cu un cimpoi, nu continuă în ritmuri de manea, house-reală de tip Dalinda individului ăluia, Alex Mica sau aşa ceva, puştiulicul ăla drăguţ de la Megastar, mai exact din formaţia S.I.G.N. despre care nu s-a mai auzit nimic de atunci... păcat de el, chiar avea cu ce. În altă ordine de idei, să fim realişti, când vreodată la Eurovision va câştiga o piesă bună din toate punctele de vedere, când sistemul de vot e aşa cum e şi toţi dau puncte vecinilor? Cum România nu are vecini prietenoşi, ia puncte doar de la tovarăşii moldoveni şi de la spanioli, că doar le culegem căpşunile.

Lăsând Mandinga la o parte, mie mi-a plăcut foarte mult reprezentanta Italiei. Cu un aer à la Amy Whinehouse şi o piesă foarte interesantă, aş fi putut să pariez că se va clasa măcar în primii 3. Super voce, super linie melodică, îmbrăcată decent, tipa a făcut show, chiar dacă nu a fost atât de apreciată.


Pe lângă Italia şi la momentul tipului din Serbia mi-au tresărit urechile. Un început rupt din Paradise-ul celor de la Coldplay, alături de viori şi vocea puternică a lui Zeljko au alcătuit un adevărat deliciu auditiv:).
Bunicuţele rusnace mi-au plăcut, au venit cu altceva şi au oferit originalitate concursului, au fost gen Lordi în 2006, de data asta, emanând pur tradiţionalism.

Ca să nu mai palăvrăgesc aiurea, mă aşteptam ca Engelbert Humperdinck să facă furori la prestigiul pe care îl are, însă a dat-o în bară, iar piesa nu era clar potrivită pentru Eurovision. Grecii au venit iar cu d'alea gen Helena Paparizou, au crezut că ţin şi anul ăsta, slăbuţ de tot, iar Franţa a share-uit o măscăreală neinteresantă. Câştigătoarea nu mi-a plăcut în mod deosebit. Vocal e foarte ok, chiar şi ţinuta mi-a plăcut, e clar că a venit la Eurovision să arate cum cântă şi nu cât de mari are sânii sau ce picioare date cu loţiune are, aşa că, tot respectul pentru ea. Piesa în schimb, a lăsat de dorit. A kind of house-reală pe care eu nu o mai pot înghiţi. Dacă nu avea sunetele alea sintetizate, poate mă impresiona cumva.

Sunt curioasă acum ce se va întâmpla cu soarta lui Loreen după câştigarea concursului şi aştept cu nerăbdare ediţia de anul viitor:).

Până atunci, stay tuned and listen to good music!

23.05.2012

Gala Avanpremiere behind the scene:)

Aseară, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, a avut loc cea de-a 10 a ediţie  Avanpremiere Fest care s-a bucurat de un real succes.

Să o iau cu începutul. Fiind proiectul The Public Advisors, am luat parte la tot ce a însemnat promovare, invitaţi, aşezare în sală, aprovizionare cu apă, make-up, probe, repetiţii şi show-ul în sine. A fost primul eveniment de gen la care am participat şi recunosc că am fost foaaaarte încântată, până la urmă, toate au un început, nu?:)

În prima parte a zilei am stat în backstage, om de bază, cum îmi place să spun [:)],înţelegând şi admirând eforturile depuse atât de designeri, cât şi de modele şi echipele de make-up şi hairstyle. Până ieri, pentru mine prezentările de modă erau doar nişte chestii pompoase, pentru oameni care ştiu să aprecieze astfel de evenimente, în spatele cărora designerii primeau felicitari si aplauze, iar modelele erau machiate, coafate şi răsfăţate, ca nişte adevărate dive. Mi se părea că treaba cea mai complicată e tot în muzică, unde probele de sunet, microfonia, lipsa de inspiraţie în alegerea unui playlist potrivit şi vocea răguşită puneau piedici serioase unui eveniment, dar şi în modă, dracul poate fi foarte negru uneori. Probe, peste probe, pantofi incomozi, piese vestimentare grele, ten încărcat, oboseală, muncă de dimineaţa până seara pentru o defilare de câteva minute. Dincolo de chipurile alea de lut de pe podium sunt nişte fete drăguţe, cu ochi frumoşi, pasionate şi receptive. Ele nu au nevoie de voce ca să strălucească, dar dacă au vreo problemă la picior, sau spatele nu este "suficient" de drept, evenimentul poate fi compromis.

Au fost colecţii inedite ale designerilor români, dar mi-au plăcut în special colecţiile lui Dinu Bodiciu şi Ioanei Ciolacu. Nu mă pricep la modă, dar cei doi mi-au incitat serios ochişorii. Am văzut multă lume bună, vedete de pe la noi, presă, bloggeri and stuff, ca la orice eveniment de altfel, oameni bine sau prost îmbrăcaţi, atmosferă glam şi multă eleganţă. Dacă simţul meu critic pentru modă nu este aşa dezvoltat, am fost atentă la muzică. Piesele alese pentru defilări au fost interesante, cel mai mult mi-a plăcut mixul de la prezentarea lui Dinu Bodiciu, dar şi celelalte sunau bine. Unele piese au fost puţin nepotrivite pentru anumite momente, iar modele mergeau uneori prea repede, dar per total, a fost un spectacol reuşit. Avanpremiere are un big like din partea mea şi dorinţa de participare la ediţia cu numărul 11:).

În curând vor veni şi pozele!:D

14.05.2012

Noaptea agenţiilor

Mâine seară ne facem de cap în stil PR-istic! Te invit la noi la sediu, de la ora 20:00 ca să ne face de cap împreună!

Join here!

Avem numai bunătăţi!:D

Adresa: Gheorghe Marinescu, Nr.19, Apt.8, et.1, Sect. 5, Bucureşti (vis-a-vis de intrarea principală a Palatului Cotroceni)

Se caută lead vocal masculin pentru 2 Zece Band!

Rock star wanted!!
Oficial, recrutăm lead vocal masculin. Dacă ai voce, talent, motivaţie şi dorinţa de a fi solist într-un coverband care se îndreaptă spre culmile succesului, aşteptăm un scurt bio, o fotografie şi datele tale de contact la doizeceband@gmail.com. 
Pentru mai multe informaţii sună-l pe Bogdan la 0723.121.921 sau pe Radu la 0744.349.249!


Abia aştept să fim colegi!:D

11.05.2012

Haosul din Drumul Taberei

Dacă săptămâna trecută am scris despre minunatul circ de la Moghioroş, acum o să vă povestesc despre alt circ, de data asta în trafic, la Tricodava. După faimosul accident de ieri de pe linia tramvaiului 41, apele păreau că s-au liniştit. Aseară când am ajuns acasă, nebunie în intersecţie. Nu mergea niciun semafor şi fiecare locuitor al junglei de la fraţii lui 41, maşini de toate felurile şi culorile până la pietoni se lupta haotic să iasă din intersecţie. Claxoane mai ceva ca la nuntă şi pe stadion, oameni care făceau slalomuri printre, pe deasupra şi pe sub autovehicule (exagerez!), m-au amuzat teribil.
Că tot suntem în pragul alegerilor şi se tot bat ăştia care mai de care pentru postul de primar, de semafoare cine se ocupă? 


Fashion & Vintage Bazaar 2012


Vintage, un vechi întotdeauna la modă

Fie că le găsim în cufărul vechi al bunicii, în magazinele prestigioase din capitalele modei sau pe internet, hainele vintage vor fi mereu la mare căutare, mai ales în rândul exclusiviştilor care vor să iasă din cotidian.

Dacă în ţări precum Franţa buticurile cu haine vintage au o tradiţie aparte şi sunt cunoscute doar printre adevaraţii pasionaţi de modă, care sunt mereu în căutare de ceea ce se numeşte "piese de colecţie", în România e mai greu să găseşti astfel de magazine. Desigur, există magazinele second hand, dar ele nu au prestanţa unor adevărate buticuri de haine vintage, unde poti găsi piese de la celebre case de modă, precum Dior sau Yves Saint Laurent.
Cele mai multe magazine autohtone de piese vestimentare sau accesorii vintage ori second hand de calitate se găsesc în lumea virtuală, unde multe tinere pasionate de modă îşi prezintă mini colecţiile salvate din dulapurile bunicilor.
În ultimul timp, curentul occidentului i-a prins şi pe români care au început să organizeze tot felul de târguri, prezentări şi conferinţe despre moda vintage. Obiectele de vestimentaţie sunt variate, de la cămăşi cu broderii de efect, până la rochii elegante sau casual şi pantofi din anii ’50. Prin stilul vintage, adepţii îşi definesc puternic personalitatea pentru că articolele vestimentare se pot combina într-un mod interesant, având ca rezultat o imagine aparte. Cu siguranţă vei atrage priviri pentru că multora probabil le e teamă să încerce şi altceva şi se mulţumesc cu tricourile şi  jeanşii de zi cu zi.
Anul acesta la Braşov se va desfăşura Fashion& Vintage Bazaar cel mai aşteptat târg de modă din România, debutând cu o ediţie spectaculoasă. Evenimentul se va desfăşura în centru oraşului în perioada 10-13 mai oferind posibilitatea de a vedea articole inedite româneşti realizate în atelierele proprii ale producătorilor români, colecţii de designer, accesorii, cosmetice, etc.
 Fashion & Vintage Bazaar este organizat cu sprijinul The Public Advisors şi îşi propune să sprijine creatorii şi producătorii autohtoni. Este un eveniment foarte important şi va avea o popularitate ridicată în media.
Mizqaţi pe inedit, creaţi-vă propriul stil şi nu vă feriţi de inventivitate. Personalitatea fiecăruia se poate evidenţia şi redefini prin intermediul stilului vintage.



09.05.2012

PR & AD Fair bate la uşă!


Mâine şi poimâine (10-11 mai) va avea loc  la Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti,  cea de-a patra ediţie PR&Ad Fair, singurul târg de joburi şi internshipuri în domeniul relaţiilor publice şi al publicităţii.


Voi fi şi eu prezentă alături de colegii mei de la The Public Advisors cu un workshop în prima seară a târgului dedicată PR-ului. Le vom arăta studenţilor ce presupune şi cum se demarează o campanie de PR de succes şi vom desluşi împreună tainele comunicării.

Ne bucurăm foarte mult să fim acolo să le împărtăşim celor interesaţi pasiunea noastră pentru comunicare şi PR, să le arătăm cum e să lucrezi într-o agenţie şi ce presupune o carieră de succes în relaţii publice.

Revin cu detalii după târg! :)

Detalii aici, aici şi aici.

Wedding time:)

Am ales să scriu articolul ăsta în urma unei provocări lansate de instilulmeu.ro, site-ul pentru care scriu şi m-am gândit că, până articolul va fi publicat la ei, să-i dau un share şi la mine pe blog că a venit sezonul nunţilor şi nu pot şti niciodată pe cine pot inspira:).
 Aşadar, enjoy!

 Vara aceasta designerii vestimentari mizează pe creativitate. Pe femeia modernă, cu spirit inovator, iubitoare a culorilor pastel.Te-ai gândit să adopţi un stil creativ, aparte, atât pentru ţinuta ta de nuntă, cât şi pentru vestimentaţia domnişoarelor de onoare? 
Pentru vara anului 2012 se merge pe simplitate şi feminitate aşa că, pentru a avea o nuntă minunată, trebuie să ţii cont şi de cel mai mic detaliu. Poţi alege o rochie fie într-o singură culoare, fie în două culori, de preferat culori deschise ca roz, crem, bleu, turcoaz pal, lila, vernil sau corai deschis. Dacă alegi albul, fii atentă să-l combini cu alte culori, tot deschise, ca să nu ai surpriza de a confunda domnişoara de onoare cu mireasa. Alege o rochie scurtă. Chiar dacă rochiile lungi inspiră eleganţă, o rochie scurtă va inspira feminitate şi naturaleţe. Se presupune că ele îţi vor călca pe urme într-o zi, aşa că spiritul infantil şi genuin ar trebui să rămână prezent în vestimentaţia lor. În 2012 se poartă volanele! Alege o croială simplă, dar de efect a rochiei şi adaptează modelul acesteia în funcţie de alura fiecărei domnişoare.Sfătuieşte-te cu ele înainte de a lua o decizie. Nunta ta va fi cel mai important eveniment şi doreşti ca toată lumea să se simtă bine şi să-şi aducă aminte cu placere. Alege culoarea şi croiala şi în funcţie de preferinţele fetelor, însă nu lăsa chiar toată treaba pe seama lor. Tu eşti personajul principal al poveştii şi tot tu eşti cea care scrie această poveste.


 În privinţa accesoriilor, alege ceva simplu, fără prea multe pietre sclipitoare, pentru că tu va trebui să fii în centrul atenţiei, aşa că, în cazul domnişoarelor de onoare poţi merge pe simplitate. Şi anul acesta se poartă accesoriile de dimensiuni considerabile, aşa că, poţi alege argintul fără alte aplicaţii. Un colier simplu cu bile şi cercei cu aceeaşi formă, vor completa perfect ţinuta domnişoarelor de onoare.
 Ai ales rochia, accesoriile, urmează coafura. Dacă doreşti, le poţi lăsa libertate fetelor să îşi aleagă fiecare cum îşi aranjează părul, dar nu uita să vă sfătuiţi. Suntem femei şi trebuie să ne exprimăm cel mai bine dorinţele! Dacă ai mers pe simplitate şi feminitate până acum, e evident că şi coafura va fi în ton cu ţinuta. Să nu optezi pentru buclele secolului XIX şi nici pentru cocurile de pe vremea bunicii. Alege o coafură naturală, fie cu bucle pierdute, fie în valuri uşoare, bine integrată într-un sezon în care spiritul boem este cel mai bine primit.

 Machiajul va trebui să fie atât de zi, cât şi de seară, luând în calcul faptul că domnişoarele tale de onoare nu vor avea ocazia să îşi refacă machiajul. Mergi pe nuanţe naturale pentru ochi şi eventual o culoare mai puternică pentru buze. Buchetul domnişoarelor de onoare nu trebuie să fie obligatoriu, dar dacă alegi să poarte flori, optează pentru un bucheţel mic, drăguţ, cu flori nu foarte pretenţioase (nu alege orhidee sau cale) într-o culoare contrastantă cu ţinuta.
 Pune pasiune în organizarea nunţii tale şi ţine în primul rând cont de dorinţele şi preferinţe tale ca totul să iasă aşa cum ţi-ai dorit.

Mai vezi şi Recomandarea muzicală by Sandra Clipea :)

04.05.2012

Circul din Drumul Taberei

Nebunie mare astazi in jurul orei 09:30 in zona Moghioros. Vreo (nu exagerez) 30 de autobuze ale RATB-ului parcate pe te miri unde, fara afisaj, aglomerau puternic strada. Ce sa vezi? Erau transporturi speciale pentru copiii adusi la circ. Este o aiureala de cort amenajat exact intre patinoar si Capela Sf. Vineri, se pare, o adevarata atractie pentru scolari. Grupuri insotite in sir indian intrau in minunatul cort pentru putin spectacol. Mintea mea de copil crescut pe Cartoon Network, printre PowerPuff Girls si Tom si Jerry, a facut imediat un scenariu de desen animat. Era un episod din PowerPuff la circ, cu un magician zombi si de fiecare data cand il vedeam, visam urat noaptea:). Din cauza asta niciodata nu am vrut sa merg la circ si tot din cauza asta nu imi place circul. Cam asta era peisajul pe care mi-l imaginam la vederea celor 30 de autobuze, a cortului urias si la vederea copiilor care intrau parca hipnotizati acolo. Acest lucru a avut si o urmare, pentru ca, pe anumite trasee, autobuzele au circulat la intervale mai mari decat in mod normal, asa ca circul a fost si in Drumul Taberei si in gradina mijloacelor de transport in comun. Dupa episodul cu circul, asteptand RATB-ul nerabdatoare, m-am trezit cu alta nebunie de cartier in fata ochilor. Toata intersectia Tricodava era impanzita de pufi de papadie veniti nu stiu de pe ce camp, care intrau peste tot si ma faceau sa stranut. Nu m-am gandit la vreun banner de campanie negativa pentru Bucurestiul lui Oprescu (by the way, in zona Bd. Timisoara, la fiecare colt de strada se gasesc pe o parte bannere cu mesaje precum "La fiecare 30 de minute, un om este muscat de caini in Bucurestiul lui Oprescu" sau "In Bucurestiul lui Oprescu sunt gropi adanci de nu stiu cati centimetri", iar pe partea cealalta flutura pe stalpi mesajul campaniei de teasing lui Prigoana, "Plici de aici! Vine Prigoana", un slogan cam neinspirat as zice eu, care nu va avea cine stie ce efect. Si nu sunt singura care spune asta:) ) ci mi-a aparut in minte o amintire din copilarie, cand, impreuna cu verisoara mea, ne jucam la tara la bunici de-a miresele si culegeam buchete mari de papadii, suflam puful ala si sarbatoream. Pentru mine puful enervant, ce-i drept, de papadie e simbolul libertatii, ma duce cu gandul la copilarie, la vacantele lungi petrecute in gradina si ma rupe putin de realitate si de haosul urban:). Vizionare placuta a clipului cu PowePuff si ca un P.S. important, sa-mi aduceti aminte, sa nu mai plec niciodata din Drumul Taberei in Rahova (prin Ghencea) imediat dupa incheierea unui meci de-al Stelei pe teren propriu. :D

27.04.2012

Balul Albastru, cum să îţi alegi un tricou dimineaţa şi cum au ajuns să-mi placă lucruri pe care le detestam

Un titlu 3 în 1 veritabil pentru cele 3 subiecte pe care le voi dezbate astăzi:).

Ieri, la JW Mariott a avut loc Balul Albastru, primul bal caritabil în sprijinul copiilor cu autism organizat de Asociaţia Învingem Autismul la care au participat numeroase personalităţi din televiziune, modă, teatru, muzică, etc.
Eu am fost prezentă cu 2 Zece Band pentru a susţine un moment artistic alături de nume mari din muzica românească, Andra, Irina Sârbu, Maria Buză şi Maria Radu, implicându-ne cu suflet în ajutarea copiilor autişti.
S-a organizat o licitaţie ale unor obiecte unicat care fie au aparţinut unor vedete, Virgil Ianţu, Simona Pătruleasa, Raluca Moianu, fie au fost create special pentru acest eveniment, o poşetă superbă by Mihai Albu şi o rochie minunată by Dana Săvuică, toate acestea ajutând în sprijinirea copiilor.
A fost un eveniment emoţionant, cu momente speciale, de la licitaţia pentru sfaturi în bucătărie din partea lui Horia Vârlan, până la discursul lui Horia Rizea, un puşti de 12 ani care m-a impresionat până la lacrimi. El a scris o carte intitulată "În zbor barba nu creşte", în care este vorba de sora lui mai mică, Kitty, autistă şi despre relaţia specială pe care o are cu aceasta. M-a impresionat povestea în sine şi limbajul folosit în scriere, imaginaţia puştiului şi bineînţeles, cazul Catincăi (numele real al surorii lui Horia).
Recunosc că nu am fost pusă niciodată în contact cu un astfel de copil, dar ştiu că fetiţele unei cunoştinţe au autism şi ştiu că nu le este deloc uşor părinţilor să le îngrijească.
Un alt moment emoţionant a fost prezentarea filmului Temple Grandin, de exsitenţa căruia nu ştiam, nu că aş fi eu vreo împătimită a industriei cinematrografice, dar cred că e un film care merită văzut.

A fost o atmosferă sobră care s-a destins spre final, o cauză puternic susţinută şi ceva fonduri care îi va ajuta pe copiii cu autism să primească îngrijire în centrele specializate, pentru ca aceştia să ducă o viaţă normală.


More photos here!

Următorul subiect despre care vreau să scriu este legat de tricouri. Toată lumea poartă tricouri de toate felurile şi în toate culorile. Fiecare îşi ţine tricourile fie împachetate pe rafturi, fie aranjate simetric pe culori şi mărimi, fie pe umeraşe, fie şifonate, aruncate pe te miri unde:).
Băieţii sunt mult mai pasionaţi de tricouri decât noi, fetele, dar v-aţi întrebat vreodată cum îşi aleg ei ţinuta pentru întreaga zi?:D

Sună alarma la ora 8:00, se mai foieşte câteva minute prin pat, merge la baie, după care se duce în faţa şifonierului şi îşi aţinteşte privirea câteva secunde pe raftul cu tricouri. În povestioara mea avem un băiat drăguţ care îşi ţine tricourile împachetate pe raft, aşa că, aparent, îi este uşor să îşi aleagă unul. După ce aruncă un ochi în şifonier, îşi trage blugii pe el, aici e al naibii de simplu, pentru că blugii sunt tot blugi şi îi poţi purta cu orice, oricând, oricum şi oriunde:). Revine la raftul cu tricouri şi îşi alege unul. Se îmbracă cu el, iar după câteva secunde îl dă jos. Se citeşte primul zâmbet pe faţa mea şi primul gând (se pare că nu îi place tricoul ăla, poate se va îmbrăca să se asorteze cu adidaşii, îmi spuneam eu). A doua încercare, un tricou negru, cu un scris colorat în care arată bestial, dar nici de data asta nu a fost cu noroc. Se dezbracă, se duce până la baie şi revine asupra problemei tricoului. Să nu vă închipuiţi că are 30 de tricouri, nuuuu, are câteva foarte drăguţe din care chiar poate alege. Îl intreb cu gura până la urechi de ce îşi tot schimbă tricoul şi îmi spune că sunt necălcate. Eu în gândul meu "pe bune?ţi se pare că eu port vreodată vreun tricou călcat?", aşa că m-am oferit să-i calc un tricou, numai ca să nu-l mai văd ca pe o tipă nehotărâtă care are un date:).
Refuză politicos şi se înfige într-un tricoul lila cu nişte converşi verzi desenaţi or something (nu am băgat de seamă dacă era sau nu călcat), îşi trage hanoracul pe el, adidaşii roşii , rucsacul şi pleacă spre serviciu. Sorbindu-l din priviri, cum fac în fiecare dimineaţă, mi-am dat seama că şi băieţii au momente când sunt mai nehotărâţi decât noi şi niciodată, atunci când stau 15 minute să aleagă un tricou, nu-şi pun problema asortatului:).
Sunt ai noştri şi îi iubim cu, dar mai ales, fără tricouri!:)

Lucruri, lucruri şi iar lucruri. Ce ne-am face fără?:D
De vreo săptămână, mi se întâmplă chestii ciudate şi anume, îmi dau seama că nu-mi mai plac lucruri pe care mi le-am dorit foarte mult cândva, dar am început să prind gustul altor lucruri pe care le detestam.
De exemplu, acum vreo 4 ani, când telefoanele cu touch screen erau în vogă, mi se păreau incomode, aşa că, îmi cumpăram numai telefoane cu butoane, eventual pe slide, pe care să scriu rapid şi să nu joc maţele încurcate cu degetele pe ecran. 2 ani mai târziu, când touch screen-ul a fost înlocuit de isteria telefoanelor cu tastatură qwerty, mi-am dorit foarte mult un telefon cu touch. Şi l-am avut! Alb, micuţ, finuţ, cu senzori declanşaţi la atingerea cu unghia (by the way, ăsta este unul din motivele pentru care nu mi-au plăcut niciodată IPhone, Galaxy şi alte telefoane cu touch, pentru că nu se activau la contactul cu unghia).
Touch screen, tehnologie de ultimă generaţie dar acum mi s-a pus pata peeeee..... tastatura qwerty..... ba dum tss!:|... Nu ştiu cum s-a întâmplat ca acele telefoane hidoase acum ceva timp, să mi se pară interesante acum, la fel cum nu ştiu cum s-a întâmplat ca aseară să mânânc sfeclă roşie, un aliment care nu a existat în meniul meu până acum şi cremă de unt, eu, cea care e certată cu untul de foarte mult timp. Puţin speriată de preferinţele mele din ultimul timp, am hotărât să mă opresc aici şi să nu încerc şi brocoli cu unt, acea legumă dezgustătoare, de teamă ca mâine, poimâine o să ajung să renunţ şi la carne:). La fel mi s-a întâmplat şi cu anumite zone din Bucureşti. Când stăteam în Titan, ăla era unul dintre cele mai tari cartiere, dar mi-aş fi dorit mai mult să stau în zona Ştefan cel Mare. Aveam orare de tot ce însemna Militari, Drumul Taberei şi Rahova, iar acum, după ce m-am mutat în Drumul Taberei, nu m-aş vedea locuind în alt cartier din Bucureşti. Rahova, un cartier atât de contestat în concepţia mea, a ajuns pe lista preferinţelor. Acum să nu credeţi că mor de dragul acestei zone, dar nici rea nu e:).
Sunt o persoană foarte activă, îmi plac schimbările, schimb preferinţele culorilor, ale parfumurilor, ale cosmeticelor des, dar la capitolele sentimente, mâncăruri, muzică şi tehnologie, îmi place să rămân în segmentul obişnuinţei:).
O să încerc de data asta să nu îmi iau minunăţie din aia cu multe butoane, iar brocoli vreau să mai rămână puţin underground, dar mă gândesc, mâine ce chestii nebănuite o să ajungă să-mi mai placă?:)

24.04.2012

La mulţi ani, tati!

Pentru postul ăsta, trebuie să recunosc ca m-a inspirat puţin colega mea, Dana, când acum ceva timp a scris despre tatăl ei. Nu va fi un articol lacrimogen, ci voi profita că astăzi e ziua lui şi voi povesti ce a însemnat pentru mine tata:).

Tati pentru mine a înseamnă întâi de toate... muzică... vechile casete video de prin iarna lui '91 revăzute la o vârstă la care conştientizam, m-au făcut să asociez această minunată formă de artă cu tatăl meu. Şi nu pentru că tata ar avea cumva tangenţe cu muzica (este un afon şi jumătate:)), dar prin el am descoperit-o. Copil fiind, împrăştiam prin toată sufrageria benzile magnetofonului, îmi alegeam câteva mai colorate şi i le duceam tatălui meu ca să le ascult. Mă adormea pe "Nothing Compares To You" a minunatei Sinead O'Connor şi dansa cu mine la pieptul lui pe "Sweet harmony" sau "Domino Dancing"... mai târziu, mă asculta chiuind pe "Without you" şi imitându-l pe Michael Jackson ţinându-mă de tocul uşii în "Earth Song". Am avut o copilărie plină de muzică şi inspirată de tatăl meu.
Participam la toate "chefurile" prietenilor părinţilor mei, chefuri "DJ-ite" tot de el, cu muzică bună şi distracţie. Tot el mi-a făcut cunoştinţă cu muzica rock, asta pe la 7-8 ani şi tot el mi-a cumpărat primele casete Genius, Backstreet Boys,  Andre şi Blue.

Pe la vreo 4 ani mi-a arătat ce e fotbalul, mă lua să stau lângă el la meciurile cu Dinamo, iar în 2004, m-a dus prima oară pe stadion. De atunci am rămas daddy's girl şi fiind singură la părinţi, ştiu că mama avea momente când şi-ar fi dorit o fetiţă cu rochiţă roz şi pantofiori de lac:).

După muzică şi fotbal, tati mi-a fost, la fel ca şi mama, un bun prieten şi întotdeauna am avut susţinere din partea lui pentru toate prostioarele, mai ales cele băieţeşti:D. Când m-am apucat de fotbal, el m-a susţinut, chiar dacă nu era tocmai un sport potrivit pentru o fată. Când "fugeam" în weekend la Bucureşti cu bunica, mă acoperea să mă pot duce pe stadion. Mă sfătuia într-ale modei (ciudat, dar are gusturi foarte bune), îmi arăta piese noi apărute la TV şi ne apuca dimineaţa povestindu-mi amintiri din copilăria lui. Tot el a fost cel care mi-a arătat fiecare colţişor din oraşul meu de suflet, Bucureşti. Mergeam cu Dacia noastra alba peste tot, cu Bad Boys Blue şi CC Catch în boxe şi admiram "frumuseţile patriei".El a fost un copil foarte cuminte, ordonat, născut şi crescut  în minunatul Bucureşti, sensibil şi introvertit care mânca bătaie din cauza fratelui mai mic. Eu nu l-am moştenit din păcate, dar întotdeuna ne-am înţeles minunat şi am împărtăşit multe momente frumoase.

De când am venit în Bucureşti la facultate suntem mult mai apropiaţi, i se face dor de mine mai repede şi mă sună mereu să pălăvrăgim cu orele. Îmi dă bani de buzunar fără să ştie mama şi-mi recomandă piese pentru 2 Zece Band. Eu îl iniţiez în tainele internetului şi îl informez cu ultimele ştiri din lumea fotbalului.

Sunt norocoasă că am un tată aşa minunat şi sunt norocoasă că mă cheamă Sandra. De ce? Ah, nu v-am spus?:)
Numele mi-a fost dat după numele Sandrei, cântăreaţa de orgine germană, pe care tati o adora! Are toată discografia, îmi cânta toate piesele şi întâmplarea a făcut să semăn cu ea:). Ochi verzi, păr ondulat şi talent muzical (şi modestie!!!:)).


O poza foarte dragă mie şi un simplu şi special "La mulţi ani!"...

23.04.2012

Ceva bun pentru inceput de saptamana

Inceput de saptamana, sfarsit de luni, asa ca va propun ceva usor si gustos!

Sălăţică cu piept de pui... yummy:D

Scriu reteta rapid din sala de repetitii si va urez pofta buna si noapte linistita!


Avem nevoie de:

4 bucati de piept de pui dezosat
1 ardei gras rosu
1 ceapa
12 rosii cherry
1 salata verde si/sau frunze de rucola
100 g sfecla rosie fiarta
2 morcovi
200g masline (fie intregi fie fara sambure, taiate rondele)
50 g crutoane cu aroma de pui
Condimente: sare, piper, fulgi de chilli, oregano, rozmarin, marar verde
Ulei de masline
Pentru dressing: 4 catei de usturoi, 100g iaurt (0,1% grasime)
100 g cascaval ras

Mod de preparare
Pieptul de pui se condimenteaza si se pune pe gratar pana capata o culoare apetisanta.
Legumele se toaca si se pun intr-un bol peste care adaugam putin ulei de masline.
In prepararea dressingului se piseaza usturoiul si se freaca impreuna cu 50g de cascaval, sarea si o lingura de ulei de masline pana devine o pasta fina. Peste aceasta se adauga iaurtul si mararul si se amesteca pana se obtine un sos gros. Dressingul se tine la frigider 10 minute.
Peste legume se adauga pieptul de pui condimentat, crutoanele, se stropeste cu putin suc de lamaie si se adauga rozmarinul si oregano. Dressingul se pune dupa gust peste fiecare portie si se presara cascaval ras.




20.04.2012

Decolteu pe val


Daca astazi am postat despre campania celor de la Vogue, m-am hotarat sa raman la aceeasi categorie de public asa ca, dragele mele, in cele ce urmeaza v-am pregatit ceva interesant!
A venit primavara, termperaturile cresc, iar noi trebuie sa renuntam la esarfa, camasute cu guler, tricouri pe gat si sa adoptam tinutele mai... decoltate:). Pentru un decolteu spectaculos, v-am pregatit 3 masti eficiente pe baza ingredientelor naturale:

Amesteca pana obtii o pasta:
- 2 felii de banana, 1 lingurita cu miere, 1 fiola cu laptisor de matca=hraneste tesutul, regenereaza pielea si atenueaza ridurile



Delicios nu?:D 

-drojdie de bere, 1 lingurita cu miere, 5 picaturi de propolis=absoarbe grasimea si inchide porii

-morcov ras, caimac de lapte, ulei de masline=are effect de stimulare a meolismului celular, hidrateaza profund

Sa aveti un weekend minunat,
Sandra

Pour femmes...

Vogue au pregatit o super campanie cu premii pentru gagicile pasionate de fashion, carora le plac metropolele si... Andrei Aradits  pe nume Francois, un francez stilat, cu un aer artistic, cu replici de cuceritor, tocmai bun pentru o aventura fie pe Fifth Avenue, Champs Elysees sau in celebrul cartier Ginza din Tokyo.

"Joculetul" este destul de captivant, iar grafica e excelenta:). Descopera minunatiile de pe acolo si poate ai noroc sa castigi vreo excursie cu Aradits:)


Enjoy "L'esprit de la femme":)



19.04.2012

Mancarea bunei dispozitii


V-ati gandit vreodata sa va propuneti o dieta sanatoasa in functie de starile pe care le aveti?

In ultimele zile m-am documentat despre chestia asta si astazi am hotarat sa postez un articol interesant despre cum sa-ti impulsionezi spiritul cand nu esti tocmai "in the mood".

Sa o iau cu inceputul.... cu ce stare ne confruntam noi des fie la locul de munca, fie la scoala?:D

Stresul!
Ei bine, in acest caz, trebuie sa alegeti iaurt si migdale! Impreuna, ele aduc organismului lizine si arginina, doi aminoacizi care sunt de ajutor in starile tensionate.
De asemenea, tonul, puiul, semintele de dovleac, alunele, ricotta, sunt si ele sursele acestor aminoacizi si va ajuta sa reduceti stresul. 

Stresul, ca stresul, dar cu nervii ce ne facem?
Hmmm, pentru starile de nervozitate recomand bananele, o adevarata sursa de triptofan, un aminoacid care este convertit in creier in serotonina, ce aduce la randul ei, starea de bine.
Amestecand banana cu un pahar de lapte, veti aduce calciu si magneziu organismului, alte 2 elemente care reduc starea de nervozitate si, fetelor, reduc simptomele premenstruale!

Desi inca e vacanta, eu nu m-as culca pe o ureche si m-as gandi serios ca vine sesiunea! Pentru probleme de memorie si concentrare, puteti alege ouale
Aminoacizii din ou activeaza celulele creierului, care trimite semnale electrice lui "nenea" responsabil cu memoria si o activeaza.

Nelinistea o putem ameliora cu ceai de lavanda. Recunosc ca suna al naibii de gretos, dar chiar are efect!
Lavanda calmeaza sistemul nervos si va ajuta sa aveti un somn bun. O cana cu ceai preparat dintr-o lingurita cu planta la o cana cu apa in fiecare seara, timp de o saptamana si you're the boss!:)

In continuare o sa va prezint o lista cu 15 alimente care  va  inveselesc, de la apa, pana la scrumbie, iar voi aveti libertatea de a alege ce vi se potriveste!:D (sursa: Revista Femeia de azi)

O sa incep cu cele mai delicioase(eu sunt foaaaarte pretentioasa la mancare) si termin lista cu alimentele gretoase pe care nu le-as consuma decat daca as fi pe patul de moarte si e musai sa ma pun pe picioare:).

1.Cap de lista este inghetata de vanilie care contine o doza ridicata de fosfor, care creste libidoul. La randul sau, sexul reduce stresul si stimuleaza secretia de endorfine in organism. Uhmmm, yummy!:)

2.Pastele <3 contin carbohidrati buni care stimuleaza cresterea productiei de serotonina. Stiu ca mai degraba am manca spanac, dar eu am o mare slabiciune pentru paste!:)

3.Condimentele picante nu sunt prea bune pentru stomac dar pot fi un impuls atunci cand te simti lipsit de vlaga. Odata ce le consumi, creierul elibereaza endorfine, iar organismul se bucucra de o stare de bine.
Chilli rules!:D

4.Branza este ideala pentru orice masa a zilei si datorita continutului de triptofan si calciu, ajuta la producerea de melatonina, hormonul somnului.

5.Carnea de curcan este o carne usoara care calmeaza nervii si garanteaza un somn usor si odihnitor.

6.Ananasul are multe efecte benefice asupra dispozitiei: asigura un nivel de energie crescut la scurt timp dupa ce a fost consumat si contine multe fibre, care te vor face sa te simti minunat pentru ceva vreme.

7.Ficateii de pui sunt gustosi, usor de preparat si reprezinta o sursa de fier care usureaza procesul de oxigenare a creierului.

8.Apa este esentiala pentru mentinerea unei stari pozitive, Chiar si o mica deshidratare poate provoca oboseala, dureri de cap si pierderi de memorie. 

9.Semintele de floarea-soarelui fie ca le rontai la meci, fie in fata blocului cu gasca sau pur si simplu ca o gustare dupa masa, sunt bogate in acizi grasi, contin nutrienti ce reduc simptomele depresiei si te ajuta sa dormi mai bine.

10. O rodie sau un pahar cu suc de rodii consumat imediat dupa masa, te ajuta sa reglezi nivelul de zahar din organism. Sfatul meu: dimineata suc de rodii, seara, dus cu noul gel de la Yves Rocher cu rodii, it's delicious! 

Am terminat cu micile bunatati, continuam cu alimentele sanatoase, dar care nu sunt deloc pe gustul meu:)

11.Spanacul. Va amintiti ce minuni facea Popeye dupa ce manca spanac, nu? Ei bine, el il aprecia pentru ca il facea mai puternic, dar are si alte calitati. Hidrateaza pielea uscata, este un bun antioxidant si protejeaza impotriva efectelor solare. De asemenea, contine vitamine si minerale care lupta contra cancerului, scad presiunea arteriala si induc o stare pozitiva.

12.Vinul  este asociat cu voia buna, cu relaxarea si actioneaza asupra sistemului nervos central, temperand tensiunea arteriala.

13.Cafeaua stimuleaza energia. Specialistii declara ca lichidul maroniu poate stimula in creierul uman, aceleasi canale asupra carora actioneaza amfetamina, stimuland centrii placerii.

14.Scrumbia se numara printre putinele mancaruri care contin vitamina D care la randul ei, creste nivelul de serotonina.

15. Legumele verzi sunt considerate antidepresive naturale, reprezentand o sursa grozava de acid folic, a carui carenta duce la instalarea depresiei.



18.04.2012

New idea...

Citind atatea articole si cautand atat de multe informatii pe net si prin reviste, am ajung sa fiu un mic ghid "bun in casa",  asa ca, vreau sa creez o rubrica de "Sfatul zilei" sau asa ceva, pentru a impartasi cu voi cate ceva despre remedii naturiste, dieta, retete,  frumusete, sanatate, etc, fara chestii de genul "mananca numai legume si fructe ca sunt uimitoare si renunta la fast-food", stiind clar ca eu bag junk food la greu:).

O sa postez curiozitati bune la toate pentru toti:)...

Asadar, enjoy!

Voi sparge gheata cu o super reteta de Tarta cu legume, numai buna dupa cate feluri de carne  in cantitati industriale am mancat de Paste.


Pentru aluat: 300 g faina
150 g margarina (daca puneti unt, aluatul o sa iasa mult mai moale)
1 lingura cu ulei
Pentru umplutura: 2 cepe
1 legatura cu ceapa verde
200 g spanac
1 ardei gras rosu
1 ardei gras galben
150 g ciuperci
2 rosii
1 morcov
1 ou
3 linguri cu smantana
50 ml ulei

*Cerne faina intr-un castron cu un praf de sare. Fa in mijloc o adancitura si pune margarina si apa amestecata cu ulei. Framanta usor toate aceste ingredient pana obtii un aluat bine legat. Acopera-l cu folie si lasa-l la rece aprox. O ora.
*Intre timp, taie ceapa si ceapa verde si caleste-le . Adauga rosiile taiate cubulete, ardeiul gras taiat in bastonase, morcovul si spanacul oparit si scurs, dupa care adauga ciupercile. Presara un praf de sare si lasa-le sa se inabuse. Dup ace s-au racorit,adauga smantana batuta cu ou si putina sare.
!!!Morcovul trebuie sa-l fierbi inainte de a-l pune cu ardeiul & co.
*Intinde aluatul, aseaza-l intr-o forma de tarta unsa si tapetata cu faina. Rastoarna umplutura de legume si coace-o la foc moderat, 45 de minute.

Et... voila!:)
Bon apetit!


Saptamana viitoare vreau sa incerc si eu reteta si o sa va povestesc cum a iesit!

Maine va pregatesc un articol special despre cum sa mancati in functie de starile de spirit!:)

Zi minunata,
Sandra

17.04.2012

Revelatia culinara...

Astazi, in pauza de masa, am coborat sa-mi iau ceva de mancare. Am optat initial pt Spring Time, da' mi s-a cam luat, asa ca, am intrat in Gregory's pentru prima data si am aruncat un ochi.
la prima vedere nu mi-a placut nimic, dar m-am uitat mai bine pe panoul ala si am hotarat sa incerc "Club Pui", o chestie cu tortilla, piept de pui, sosuri si cartofiori prajiti. Mi-a sunat a shaorma, asa ca am comandat.

Intr-o cutie ca aia de Smart Menu (KFC) sunt 4 bucati de tortilla cu piept de pui, salata, sos mexican, iar langa, o portie zdravana de cartofi. E un meniu foarte consistent, as zice eu, pentru 2 persoane, iar gustul este interesant. Aduce putin si cu Crispy Chicken McWrap, dar imi place mai mult varianta celor de la Gregory's.

Pofta buna!