Dinamo in grupe!!!

Am fost plecata o saptamana de acasa si nu am mai postat!Nu va mai luati de mine pentru Dinamo:). E bine acum!Mi-au facut o surpriza f placuta baietii si sper sa nu ne facem de ras in grupe. Au fost scuturati bine:). Ma bucur mult..

Dinamo + Europa=paralele

Dupa marele meci al lui Dinamo cu Slovan Liberec, de aseara, mi-am dat seama ca toate sperantele mele pentru o echipa mai buna s-au spulberat. In afara de faptul ca am jucat mizerabil, acum suntem si prima pagina a ziarelor din Romania si din afara. Felicitari suporterilor care au intrerup meciul! Meritam suspendarea asta, care sper sa ne scuture. UEFA nu are nevoie de rebuturi de echipe.
Pe GSP.ro, Turcu a declarat ca "Dacă ne suspendă un an sau doi, există pericolul ca echipa să se desfiinţeze". Suspendarea se vehiculeaza ca va ajunge de la 3 la 5 ani, deci Turcule esti un prost!Cu asemenea jucatori si cu asemenea conducere, Dinamo se va desfiinta din inimile suporterilor. Se poate citi dezamagirea pe fata si in sufletul meu, dar si-au facut-o cu mana lor. In afara de faptul ca in Campionat suntem vai de capul nostru, in Europa ne-am facut de cacat pentru a3a oara dupa Elfsborg, NEC Nijmegen si acum, Slovan... Suntem de rasul curcilor!!! Rusine conducerea lui Dinamo!!! Rusine balerinelor din echipa!!!

Deci, sunt ca o pasaricaaa!

Am ales titlul acesta pentru ca fraza asta a marcat toata ziua... Totul a inceput in forta, m-am trezit de dimineata, am facut ceva treburi casnice, dupa care m-am dus la conducere... M-am invartit prin oras ca de obicei, fiind atenta la idiotii din trafic care nu au auzit de prioritate, sau semnalizare pana s-a facut ora 14, l-am luat si pe amicul meu A. in masina (ca doar facem conducere cu acelasi instructor si programul nostru azi chiar au coincis)si am pierdut timpul pe strazile gaurite din Targoviste. Fiind mai multi pe metru patrat, fiecare facea misto in stilul lui si fiecare radea de greseala celuilalt. Am facut cateva "stop-uri" cam bruste, am incurcat si stanga cu dreapta uneori, dar totul a iesit ok. Am oprit putin pe dreapta sa inscrie instructorul pe nu stiu cine la scoala de soferi si pe Europa FM canta Nelly Furtado- I'm like a bird, iar A. a inceput sa cante varianta tradusa in romana "Sunt ca o pasaricaaaa..." si de acolo, am pornit din nou la drum prin caldura si praf. Am facut vreo 4 plecari de la stadion si deja imi spuneam ca la noapte voi visa stadioane. Dupa ce am terminat condusul, am zis sa mergem la cursurile de mecanica la scoala sa mai invatam si noi ceva... Am intrat in aceeasi clasa mare, cu aer conditionat si am asteptat profesorul sa vedem si noi cu ce se mananca mecanica:). Ce credeti ca am facut intr-o ora de mecanica? Am trimis mesaje si am ras de Mr Vehicol care avea niste exprimari foarte intelectuale la ora aia:)). Mi-am imbogatit vocabularul cu expresii ca.. " frâna dă servici", "frâna pneumatică pă aier", "deci" la fiecare 2 propoziţii si sa nu uitam cuvantul cheie "VEHICOL"... Nu am inteles nimic din lectia de mecanica, in schimb m-am distrat pe cinste facand misto de bietul Mister Vehicol. Am ajuns acasa, am bagat ceva la ghiozdan si am iesit din nou in oras cu alti nebuni, plini de viata:). Subiectul principal al meu si al lui Vali? Legislatie rutiera, sfaturi ca intre soferi incepatori si tarifele scolilor de soferi din oras, plus criticile aduse la adresa participantilor la trafic care nu respecta regulile. Sartany saracul, avand ghipsate ambele maini, se chinuia sa scrie niste mesaje si nu prea participa la discutie... Facand misto de tot ce ne iesea in cale, am revenit in fata calculatorului obosita si totusi, cu o pofta de viata pe care nu o mai simtisem demult... I want to break free:))... Vineri plec la mare si abia astept... Mi-e dor si de S., dar lasa ca vine ea toamna:). See ya si traiti-va viata!!!

You took something perfect and painted it red...

Vara... mare... subiect tabu:D. E cald in camera si ma uit pe fereastra. De cateva zile ascult pe repeat piesa lui Daniel Murriweather- Red si imi aduc aminte de Sandra de anul trecut... Anul trecut pe vremea asta eram la mare, pe plaja cu nebunii mei, ne distram. A fost de vis. Revenind in zilele noastre, aseara am fost la "marele" concert de ziua metalurgistului cu o gashca de prieteni, bine intre timp, unii s-au pierdut pe traseu, dar a fost ok. Sa nu va inchipuiti ca am stat in primul rand, am stat undeva mai departe de scena de unde se auzea relativ ok, pe o banca, cu 2 vedete fratilor:> :Chifu si Vlad de la Incipient, asa ca mosnegii. Mi-a prins bine iesirea asta... Am mai iesit putin din starea mea nasoala care dureaza de aproximativ 2 saptamani... M-au rascolit nsite amintiri la ora asta si am prea multe idei in cap sa fiu coerenta...
Aveti grija de voi!Miss you S.!

This is the road to hell..

Mda, de ceva timp, mai precis vreo 2 saptamani, pierd grav timpul aiurea cu preocupari inutile... In afara de faptul ca de 2 saptamani am o viata monotona, in fiecare zi fac aceleasi lucruri, mai e putin pana incepe scoala si eu n-am simtit vara asta decat pe ici pe colo... Am inceput scoala de soferi de 5 saptamani si mai am inca muuult de condus, sa termin orele. Fac scoala pe un Logan rosu diesel, care, face parte din mine. E rosu, merge bine, dar nu are aer conditionat. Pe canicula asta, ar trebui... In scurt timp voi deveni soferita si FERITI-VA!!! Sunt destul de sportiva la volan si e posibil in trafic sa va intimidez pentru ca, sa-l citez pe dl instructor, sunt cam intepata. In alta ordine de idei, am tot citit zilele astea legislatia (pentru a3a oara vara asta), am facut si chestionare, apropo de asta, dragi viitori conducatori auto, am gasit chestionarele care se dau la sala pe net. Se gasesc pe www.drpciv.ro, unde va faceti un cont micut si va apucati de treaba:). Bagata in ale mele, am aflat ca sambata e concert in Targoviste de ziua metalurgistuui, sau a "fierarului" cum imi place mie sa zic. Vor veni artisti mediocrii de duzina, care si-au facut studiile muzicale prin Bamboo, dar macar o sa avem de cine rade:). Pana atunci insa, viata are prioritate, spuneti NU accidentelor si aveti grija de voi!:D

Footprints in the sand...

A rasarit soarele!Trezeste-te! Se vad inca urmele pe nisip... Am adormit pe plaja.Cat de copilaresc! Vantul isi croia drum prin parul ei cret, de culoarea unei alune si firele de nisip o gadilau in talpi.. El o privea... O saruta usor pe frunte si ii stergea lacrimile. Ii intrase nisip in ochi si plangea... Valurile marii se calmasera si asteptau parca o miscare apocaliptica sa le tulbure din nou... Era imbracata in alb, o rochita subtire, de vara, prin care i se conturau toate formele ca ale unei fecioare puternice... Erau imbratisati si isi impartaseau cele mai ascunse ganduri... Telefoanele erau descarcate, le era sete si erau cam rupti de civilizatie. Zona populata a plajei era departe... S-au aventurat in acel loc pentru a-si potoli setea de explorare, de cunoastere infinita si s-au trezit la realitate cam slabiti... Iubirea ii tinea in viata si faptul ca se aveau unul pe celalalt... Baiatul a luat-o de mana, i-a asezat parul delicat intr-o parte si au pornit pe plaja sa gaseasca un loc mai bun unde sa se odihneasca... In lumina rasaritului, se vedeau urmele talpilor pe nisip... peisaj de vis, eram doar "noi" si marea...
Miss you!

Esenta absolutului...

Am ales sa scriu despre absolut tocmai ca sa fac referire indirecta la starea mea... O suferinta inexplicabila, generata de o poveste neimplinita, sau de o iubire secreta, cu urmari grave in realitate... Eu insami, ma regasesc in obsesia absolutului eteric, in enigmele vietii, ale iubiri si ale mortii... Ce poate fi mai crud, mai neinteles, mai feeric? Oh, ce imensa fericire izvoraste din contemplarea eternitatii! Cati dintre noi stiu sa faca asta? Cati dintre noi sunt constienti ca suferinta o provocam noi insine prin teama de cunoastere, de explorare, de absolut? Lacrimile sunt cred ca mijloace de evadare in necunoscut, hranesc o metempsihoza agresiva, o uitare primordiala, o distrugere interioara in masa... Plansul meu e ca o chemare la care nu poate raspunde nimeni. Chemarea picura in suflet o fericire nemarginita, o merinde pentru o cale necunoscuta si nesfarsit de lunga... Nu stiu daca exista vreun moment din viata mea actuala, din cele trecute, sau din cele viitoare, in care iubirea sa-si realizeze aspiratiile in plan terestru.In cele mai multe cazuri, nici nu pot intrezari posibilitatea unei armonizari a doua fiinte decat in postumitatea lor, in viata eterna inchipuita dupa moarte. Nu stiu, sunt de parere ca substanta epica a vietii mele, a intregii naratiuni, care constituie un roman autobiografic (ciudat ca eu sa scriu un roman), este funciar tragica, un tragism izvorat din energiile dezlantuite ale erosului tulburat si amenintat de alte valori, sau alte false valori. Ma regasesc in Thanatofilia unor personaje mistice, care izvoraste dintr-o confruntare dramatica cu timpul. Cum spunea si un critic literar de prin secolul XX, Dan Manuca, "dorinta de moarte inseamna o incercare de dominare a timpului si de perpetuare a unui moment unic". Asadar, am o sete nebuna de evadare, de a-mi depasi conditia umana prin moarte, dar... cu ce ma voi alege? Ma vad alaturi de el, explorand un taram necunoscut, fiind definitia pura a cuplului etern si fericit in postumitate, ca o forma particulara de intruchipare a utopiei erotice... Teoretic, pentru mine, sufletul ciudat si panteist cu viziuni metafizice, iubirea ar trebui sa insemne, paradoxal, nu un mod de a trai viata plenar si a o confirma efuziv, ci o cale de a imblanzi, sau chiar de a infrange moartea. DA! Mi-e frica de moarte! In suflet si in minte, mi se imbina niste conceptii mai putin ortodoxe, care se refera la faptul ca, creatia artistica e un proces sufletesc de esenta divina si pe bune, nu are legatura cu Biblia si religia atat de prost transformata de-a lungul timpului. Vreau sa fiu partea dominatoare, partea onirica, partea intunecata, spiritualista a mitului cuplului etern, adamic. Adica, nazuinta suprema a artei este aceea de a transcede relativitatile si de a patrunde si infatisa absolutul. Artistul, vorbind in plan sufletesc, care intuieste si transpune pulsul vietii, se apropie de misterul eternitatii... Probabil o sa va intrebati care viata? Ei bine, viata pe care v-o imaginati, viata pe care ati dori sa o traiti fara limite, fara reguli, principii, legi nescrise si fara stereotipuri sociale. Povestea mea de iubire, evadarea mea din realitate, este tocmai o perspectiva paradoxala asupra instinctului metafizic al erosului. E zona ambigua, genuina, spiritualista, in care se vede indepartarea de instinctualitatea naturalista lipsita de un plan abstract si de o aspiratie atat de patetica spre absolut...

Mesaj pt un prieten...

Nu te-am uitat! Vei invata oare sa apreciezi si sa accepti oamenii care tin la tine? Vei invata vreodata sa valorifici un moment de iubire, de suparare, de indiferenta, de gelozie, de uitare? Vei invata ca in mintea ta nu vor pieri niciodata amintirile si distanta niciodata nu te va impiedica sa ma uiti? Vei invata ca legatura dintre noi este indestructibila tocmai prin "noi", prin amintiri si prin Bon Jovi? Vei invata sa ierti, sa iti ceri iertare si sa acorzi incredere prietenilor tai? Vei invata sa stai singur, sa meditezi si sa visezi la ziua in care vei fi liber? Vei invata sa evadezi si sa-i faci pe oameni fericiti? Vei invata sa iubesti puritatea sufleteasca si fizica a unei persoane? Vei invata sa iubesti ploaia si sa faci chestii nebunesti? Vei invata sa faci diferenta dintre aparenta si esenta, dintre oameni si animale, dintre rau si bine, dintre mine si ea, dintre tine si el? Vei invata sa ma vezi fericita? Vei invata sa te lupti cu orgoliul si cu propria-ti minte diabolica? Vei invata sa crezi in puterea gandului? Vei invata sa dobori barierele timpului? Vei invata sa-ti urmezi visele si sa transformi ura in sentimente curate? Vei invata sa canti la chitara sa devii intr-o zi mai bun decat idolii tai, Richie Sambora si Slash? Vei invata sa iti doresti sa ajungi cineva? Vei invata sa te tii de cuvant? Vei invata sa nu mai arunci cu vorbe in vant care dor? Vei invata sa tii cont de parerea altora si sa te lupti cu prostia omeneasca? Vei invata sa fii tu insuti? Vei invata sa speri la mai bine? Paradox... Till we ain't strangers anymore...

Cat despre mine, mi-e dor de S., mi-e dor de sarutul lui salbatic... Vreau sa visez!

Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideal...

Camera, intuneric, dor... Ceva mai bun de facut? Nu... Ma simt asa de obosita... Lacrimi uscate pe obraz, frica de paianjeni si de necunoscuti... Puritatea era la un pas sa fie distrusa. Suc de portocale, gheata, pareri de rau.. Mi-e dor de el, mi-e dor de noi... Mai sunt 2 saptamani si zilele nebuniei se apropie... Manichiura frantuzeasca, Celine Dion- Falling into you in surdina... Scama ma priveste curios (ursuletul pufos de la S.)... acel S. din copilarie, povestea mea de iubire, raza de soare, momentul meu de glorie, orgasmul din noptile cu luna plina, amintiri la metrou... toate astea sunt doar la cateva mii de kilometri distanta... Evadare! Paradox! Dor, zbor, decor.. razboi cu lumea... Fum de tigara, lacrimi [bis]... ingeri, rugaminti, alinturi, S., internet, pierdere de timp... Luminile orasului transpira si aerul poluat zambeste... Vine ploaia, va plange cerul pentru a miliarda oara de cand am fost creati... Sa ne invingem frica si sa pasim in neant fara regrete... Sa ne iubim fara limite, neconditionat, sa doboram gandurile perverse ale mintilor bolnave ale periferiei rau-famate a orasului... Sa legam teribilismul in camasa de forta... Chipuri de lut, sex virual, prostie... Tupeu si iar prostie! Cati dintre noi vor trece cu brio examenul vietii? Criza financiara, mediu urban, interese, marfuri proaste, manele si valori nerecunoscute ale tarii... Unde suntem noi? Suntem departe [paradox]... Dorul de tine ma omoara... Scama zambeste!:)

Shape of my heart...

Sunt fericita!Da, asta are legatura cu el...:D

In alta ordine de idei, sunt cu varamea Diana pe la mine si zilele astea ne-am distrat destul de bine.. Dupa cateva discutii cu un amic de-al ei la tel, a ajuns la concluzia ca e un zeu:).Diana e zeu... iar astazi, draguta de ea, s-a rugat de mine sa ii fac o poza artistica pe wc pentru ca hartia igienica se asorta cu unghiile ei ciclam si cu chiloteii roz bombon:)).Asadar, zeul, a devenit in scurt timp, Zeul pe Tron:D. Verisoara-sa, sa nu cumva sa nu fie in trend, s-a apucat sa isi schimbe numele pe hi5 dupa vechea ei obsesie, aripioarele picante de la KFC, in evident, Aripioare Picante KFC. Dupa cateva ore de plictiseala astazi in casa, ne-am hotarat sa ne facem pitzipoance cu sandale inalte cu talpa ortopedica si sa iesim in oras cu Tibi si Doggy, mai nou, Doggozaur. Zis si facut!Am fost prin oras, am vorbit, am ras si baietii au facut pariuri pe tigari si pe alte porcarii [by the way, Tiby, peste 6 luni, esti un om mort:))].Cand sa plecam acasa, mintea luminata a Aripioarelor Picante, a descoperit ca sandalele ei galbene ii julisera pielea grav pe picioare si nu prea mai putea sa mearga... Zeul pe Tron se strica de ras si baietii au inceput sa ma care in brate pana aproape de casa, insa efortul era prea mare si m-am resemnat mergand desculta prin baltile orasului Targoviste... Am ajuns din nou in fata calculatorului si ma gandeam ca parerile mele de rau din zilele anterioare cu privire la vara care trece pe langa mine au disparut odata cu venirea Dianei la mine... Voi trai cea mai tare vara de pana acum odata cu prima zi din august si in curand, odata cu venirea lui... Miss him...
Take care!:*