Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul....

M-am folosit de faimoasa expresie a lui Badea pentru a comenta niste chestii vazute/auzite la tv/prin ziare despre draga noastra patrie...Sorry, Mircea dar promit ca data viitoare te voi intreba daca pot sa folosesc sau nu expresia ta:).

O sa incep cu o chestie gasita pe net de Vladut[m-a atentionat pt drepturi de autor]...melodie pt inmormantare..auziti si voi:D.

Aseara pt ca nu prea aveam somn, m-am uitat la Sinteza Zilei cu Gadea, avandu-i ca
invitati pe Mitica Dragomir, Ciutacu si Madalin Voicu(mai era unul dar nu prea vorbea).Au facut o imagine a Romaniei de pe vremea lui Ceausescu(proaspat sarbatorit,ieri) si Romania de astazi si ceva care chiar m-a ingrozit a fost un fel de paralela intre orfelinatele mortii(pe vremea comunistilor) si spitalele mortii(in 2009,in plina democratie).Pe atunci copiii traiau fara haine,medicamente si mancare in niste conditii de nedescris si se sustinea faptul ca Ceausescu n-a luat nicio masura pt ca nu stia de aceste mici lagare.Cum Dumnezeu ma in fiecare zi copiii mureau pe capete si Ceausescu nu stia? Come on...Mai grav e ca azi,in 2009,spitalele au devenit astfel de lagare...Cred ca ati auzit de incidentul de la Slatina cand bietul om a fost plimbat de colo pana colo pana a murit,iar nimeni n-a luat nicio masura.Este cu atat mai grav cu cat se stie de aceste cazuri si nu se face nimic...Lista de evenimente poate continua cu marea coada de la un supermarket din Brasov cand oamenii s-au calcat in picioare pt o bucata de carne...Cum Dumnezeu in sec XXI poti sa te umilesti in halul asta, sa te lupti pur si simplu pt mancare?E adevarat,am inteles faza cu criza economica dar in randul idiotilor care ne conduc,sau in randul marilor vedete din tara asta[ironic spus,vedete],de ce nu e criza?Se sparg in masini,cristale "svarovschi" si vacante de mii de euro prin nu stiu ce insule si altii se omoara pentru o bucata de carne...In ce hal am ajuns...Tot aseara la sinteza analizau sistemul de invatamant de astazi,industria,sistemul de sanatate publica,sportul si alte domenii, care pe vremea comunismului erau mult mai bine puse la punct.pe zi ce trece imi dau seama ca o sa ajung sa termin o facultate si n-o sa am unde sa ma angajez sau n-o sa am cum sa-mi cumpar o casa si sa duc un trai decent...Si cred ca asta ar trebui sa-i preocupe pe toti...Ar trebui sa incercam sa schimbam ceva dar cum?...

Romania,trezeste-te!

Consiliere cu un tip "superior" rasei umane...

In timpul unei repetitii mici pt. canto,mai nou cantam dupa partituri:(,intra pe mess vecinul meu de la 10 intrebandu-ma cum am reusit ca la 17 ani sa lucrez?[mentionez ca e vb. de postul meu de promoter la Altex Megastore(sa nu ma ia CNA-ul)].Cand eram in toiul campaniei,impartind pliante,ma intalnesc cu acest distins domn[vb. vine] care ramane surprins vazandu-ma "muncind".Astazi s-a apucat sa ma descoase cum am ajuns eu sa lucrez la Altex bla,bla si din discutie in discutie[eu tot ii spuneam ca am treaba si nu pot vb] ajunge sa-mi spuna ca vrea sa ma invete ce sa vreau de la viata.Vreau sa va spun faptul ca ne cunoastem de putin timp si am vb ocazional pe mess gen "buna!ce faci?pa".Eu bagata printre note muzicale tot insistam politicos sa vb mai tarziu pt ca am treaba.Nu stiu de la ce Dumnezeu i s-a spus si arunca cu tot felul de chestii idioate in mine gen"sunt nervoasa,ma supar din orice,ar trebui sa vb cu cineva sa ma descarc,am avut parte numai de relatii esuate,de baieti idioti etc".Plictisita de afirmatiile lui fara logica ii spun clar sa inceteze cu astfel de vorbe deoarece nu ma cunoaste si nu are dreptul sa ma judece.Se contrazicea singur pe diferite teme:imi spunea sa-mi gasesc si eu un tip cu bani si sa fiu fericita,eu ii spuneam ca urasc materialistii si la sfarsit ma ataca cu faze gen "ziceai ca urasti materialistii dar ai umblat numai cu baieti bine imbracati".Concluzia?Trebuie sa umblu cu tipi zdrentarosi pt a evidentia faptul ca nu's materialista.Intr-un final imi spune ca a ajuns el la concluzia ca nu sunt o fata speciala si ca ma cred speciala doar pt ca stiu sa cant.Wtf?nu am zis asta:)).Daca tot ne spargeam in talente i-am spus ca ma consider speciala prin modul de gandire si prin felul meu de a fi la care el foarte intrigat "tu nu gandesti".Deci eu sunt o proasta:)).In alta ordine de idei,vazand ca nu cedez,m-a intrebat ce parere am eu despre o fata care schimba iubitii [eu termenul de iubit il atribui unui tip cu care deja am intretinut relatii sexuale-deci pana acum n-am avut niciun iubit] foarte des si care injura "ca la usa cortului",citez?[era vb de mine],deci eu sunt curva si tiganca=)).Enervata la culme din cauza ignorantei lui i-am spus ca se crede superior celorlalti si da niste sfaturi care nu isi au rostul unei persoane pe care nu o cunoaste.Ca s-o dea la intors imi spune ca el presupune toate cele spuse si mereu a dat sfaturi celorlalti pt. a le arata realitatea.Din pacate toti i-au dat cu "flit",dar vor ajunge candva sa ii dea dreptate[tot o presupunere de-a lui banuiesc:))].Cum un tip la 20 de ani poate sti atatea despre viata si cum dracu toate persoanele cu care a vorbit i-au spus aceleasi lucruri pe care i le-am spus si eu?Inseamna ca noi suntem nebuni si el e ăl invatat:)).Nu stiu daca va intereseaza prea mult ce am scris aici dar va spun sa vedeti ce fel de oameni traiesc printre noi...

Ca un P.S.,cei care nu ma cunosc nu au dreptul sa ma judece in niciun fel;).

Anii au trecut...

In timp ce imi faceam dus[nu exagerez], m-au inundat niste ganduri...Am momente cand pur si simplu nu vreau sa mai cresc si sa ma maturizez,sau am momente cand chiar vreausa redevin copil.As da uneori orice sa dau timpul inapoi si sa nu traiesc cu regrete pt ca nu am facut anumite lucruri.Mi-e greu sa cred ca am ajuns la 17 ani si jumatate si mai am aproximativ 6 luni pana voi deveni majora si cam un an si jumatate pana voi pleca de acasa.O sa-mi lipseasca asa de mult viata de liceu,prietenii si iubirile de-o vara...De mic copil imi doream foarte mult sa cresc si sa am ceva de spus in fata parintilor mei care pe atunci credeam ca au ceva personal cu mine.Cu timpul mi-am dat seama ca ei imi voiau defapt binele si incercau doar sa ma invete cum sa trec peste obstacolele vietii.Chiar si acum am momente cand ii cred absurzi dar pe zi ce trece imi dau seama ca au dreptate.Un nou pas spre maturizare?[:-?].Imi aduc aminte zilele petrecute cu colegii la scoala generala,eram fetita silitoare si visatoare din prima banca[de mica imi doream sa ies in evidenta],care il iubea in secret pe Lee Ryan de la Blue[si acum imi vine sa rad].Cand unele colege la 12-13 ani abia asteptau sa se intalneasca cu iubitii[cum suna:))] lor la poarta scolii,eu asteptam cu nerabdare sa ajung acasa pt a asculta din nou caseta cu Blue si pt a-l auzi din nou pe Lee spunand diverse expresii siropoase...Nu eram un copil obisnuit,o pot spune cu sinceritate.Eram ciudata,credeam ca toata lumea e impotriva mea,toti aveau ceva cu mine si de aceea in scoala generala eu nu mi-am facut prieteni.Nu stiam gustul unei prietenii adevarate intre 2 fete sau orele petrecute cu gasca in fata blocului.De ce?Nu pot sa imi explic...Nu eram nici introvertita dar din cate imi aduc aminte ma credeam cea mai tare si asta ii deranja teribil pe ceilalti copii.Pe la 4-5 ani,tin minte,ma jucam la tara cu papusile si eu voiam ca toate celelalte fete sa faca numai ce spuneam eu..[urat:)].Momentul cand am intrat la liceu il asteptam in fiecare zi a vietii mele pt ca pe atunci mami imi promisese ca daca o sa intru la un liceu bun,o sa ma lase in oras,o sa ma lase sa ma machiez,ba chiar sa am prieten si mie atunci toate chestiile acestea mi se pareau imposibile.Ajunsa si la liceu,care a fost una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii mele[asta e o alta poveste],mi-au fost promise alte lucruri pe care doream din tot sufletul sa le fac si sa le aflu.Aveam impresia ca ceilalti adolescenti de varsta mea au mai multa libertate si au parinti mai de treaba,etc.dar sincer va spun,acum mi-am dat seama ca n-a fost asa...Degeaba aveau parinti care ii lasau sa faca aia si aia si aia daca ei erau niste golani,curve,ratati[cat de dur:D].Am inceput sa cunosc lume noua,sa-mi fac prieteni si sa ma lovesc de probleme.Nu va ganditi acum la probleme grave,ci probleme specifice varstei de 15 ani.Deja,fiind liceana,ma consideram superioara[vechea poveste],dar niciodata nu m-am dat inapoi de la o discutie cu o anumita persoana.De obicei,eu am fost de principiul ca si de la un om idiot sau de la un puscarias ai ceva de invatat,deci sa nu evitati niciodata sa purtati discutii cu persoane necunoscute sau cu persoane "negative",daca pot sa spun asa.Clasa a9a a fost frumoasa,cu amintiri si aventuri demne de povestit nepotilor dar din pacate cand aveam o problema,nu aveam la cine sa apelez tocmai pt faptul ca eu aveam "prieteni" decat la tampenii[imi pare sincer rau sa spun asta,dar eram oaia neagra a clasei:”> ].Viata mea pot spune ca s-a schimbat in momentul in care m-am transferat la Economic unde am gasit o alta latura a adolescentei mele.Toate visele mele de pana atunci urmau sa se implineasca,odata cu venirea mea in acest liceu minunat.Colegi minunati care m-au primit foarte bine,profesori minunati care mi-au aratat adevarata relatie elev-prof si atmosfera extraordinara au lasat urme importante in mintea si sufletul meu,evident n-a fost totul chiar roz dar am fost f incantata.Am fost remarcata din punct de vedere educational,intelectual si mai ales,din punct de vedere muzical pt ca datorita dirigului meu[cel mai tare],am ajuns sa cant si sa fac canto,ceea ce imi doream de f mult timp.Trebuie sa spun ca la Ienachita degeaba ma cunostea tot liceul,daca pt cei din cancelarie traiam in umbra[shit].Revenind la aventura mea in Economic,am ajuns pana astazi,la jumatatea clasei a XI-a, dorind sa opresc timpul in loc.Probabil suna ciudat dar asta imi doresc.Eu care acum cateva saptamani o "amenintam" pe mama ca voi pleca eu la Bucuresti la facultate si o sa vada ea atunci pe cine o sa mai certe,etc,vreau sa raman aici,in aceeasi zi geroasa de ianuarie[a tot nins de vreo 2 ore],cu aceleasi ganduri si sentimente.O sa-mi fie dor de tipii pe care i-am placut,de povestile de dragoste traite,de lacrimile varsate si de visele neimplinite.Am ajuns la 17 ani si jumatate sa-mi traiesc o adevarata poveste alaturi de niste parinti super si de niste prieteni geniali care m-au ajutat sa ma maturizez.Vreau sa fiu iar copil...Ma gandesc oare ce va fi cand voi pleca?Singura intr-un oras strain[nu chiar strain,caci Bucurestiul este o veche iubire a mea],intr-o facultate straina,cu oameni noi,departe de parinti si de camera mea alb-rosie,departe de povestile de-o vara si de amintiri.Voi incepe o noua viata pe propriile mele picioare si nu va fi deloc usor.Voi suferi din nou,dar de data aceasta mult mai profund pt ca nu o sa mai fie mami care o sa planga langa mine si o sa-mi spuna ce e bine si ce e rau...Voi intra intr-o jungla unde va trebui "sa ucid"[metaforic] pt a putea trai...Zilele trec atat de repede si parca nu reusesc sa ma bucur de anumite chestii,asa cum mi-as dori.Am pierdut multe in viata si aici nu vorbesc de chestii materiale ci pur si simplu de universul sufletului meu.Prieteni,amintiri,pagini rupte din jurnal,secrete bine pastrate,povesti stupide despre aventurile de la mare,intamplari ale unei scolarite si de ce nu,viitori iubiti,sau chiar soti[cand eram mica mereu ma visam casatorita cu vreo vedeta,ceva de genul:))].O sa-mi fie dor de tot si n-o sa mai pot sa ma bucur,cum m-am bucurat candva de prima zapada,de primul foarte bine la desen(clasa I),de primul 10 la limba romana,de prima mea papusa Barbie,de prima vacanta la mare fara parinti,de primul sarut si de prima iubire.Nu voi mai plange,cum plangeam odata din cauza jucariilor,a picaturilor de acuarela de pe rochita mea noua[Sf Constantin si Elena,pe undeva prin clasa a III-a],din cauza colegilor mei care radeau de mine,a primei note de 4 la engleza,din cauza concertelor pierdute,a durerilor de burta,rautatii oamenilor,a baietilor care imi spuneau ca sunt urata si din cauza povestilor neimpartasite sau,cum le numeam eu,a iubirilor imposibile:).Daca as pune pe hartie cam tot ce simt,ce gandesc si ce am facut de cand ma stiu eu pe pamant,as putea scrie o intreaga colectie de romane ale experientei:)).O sa-mi fie dor de mine si o sa adorm probabil,obosita dupa o zi de serviciu,cu un infinit de amintiri in gand si cu o jumatate de infinit de regrete pt ca regretele au fost mai putine...Oare peste 10 ani pe vremea aceasta ce voi scrie?


Sper sa nu aflu prea curand...

Propaganda:x

Hello!Revin dupa o perioada nasoala de dupa Revelion in care ei bine...am cam suferit...doesn't matter.Ideea e ca vreau sa va spun si voua despre o trupa care mie mi-a sucit mintile,cum se spune,sau mai bine zis,vocalul mi-a sucit mintile[ma rog,asta e o alta poveste].Trupa se numeste Propaganda:).

V-am pregatit un mic interviu cu Alex Lasc(voce) care imi este si un prieten de altfel:).Enjoy:D!

Sandra FCD: Cum a inceput povestea numita "Propaganda"?
Alex Lasc Propaganda: Propaganda a inceput prin anul 2005 la initiativa lui Marius Catana ( chitara ritm pe atunci ) care a apelat la mine
Alex Lasc Propaganda: iar restul membrilor i-am racolat impreuna de prin alte formatii in care am mai activat inainte de Propaganda
Sandra FCD: Cum v-a venit ideea sa gasiti un astfel de nume pt formatie si ce ati/ai vrut sa transmiti prin numele trupei?
Alex Lasc Propaganda: Ideea a fost intamplatoare , incercand alte nume inainte care sunau de-a dreptu stupid ..."Propaganda",l-am luat de pe un tricou ... care mi l-a luat mama de la Metro !
Sandra FCD: Foarte tare
Alex Lasc Propaganda: Numele intareste mesajul in sine , mesajul pieselor ... e o propaganda la ceea ce simtim…
Sandra FCD: Aveti un sound dragut,care,dupa parerea mea,poate fi indragit si de cei care nu asculta rock…
Sandra FCD: De unde v-ati inspirat pt versuri si linie melodica?Cine face versurile?
Alex Lasc Propaganda: Da . Soundul se datoreaza varietatii gusturilor noastre mzicale , fiecare asculta ceva diferit , de la metall la hardcore, la punk,la alternativ si la rock and roll. Versurile sunt compuse de mine ...inspiratia vine fie din interior fie din exterior ... fie e cazul meu ... sau e cazul altcuiva in care ma regasesc foarte bine... incerc sa ma transpun , sa exprim cat mai bine ce simt in acelasi timp corelandu-ma cu instrumentalul piesei care de multe ori imi da ideea.
Sandra FCD: Te-as ruga acum sa-mi spui componenta trupeiJ.
Alex Lasc Propaganda: Alex Lasc- voce/chitara ritm/muzicuta
Alex Lasc Propaganda: Alexa-chit bas
Alex Lasc Propaganda: Laur- tobe
Alex Lasc Propaganda: Sensei- chitara solo
Sandra FCD: Sa inteleg ca tu esti piesa de rezistenta..
Alex Lasc Propaganda: Nu cred ca e nimeni piesa de rezistenta , mesajul in sine e piesa de rezistentza…
Alex Lasc Propaganda: nu exista " eu " intr-o echipa, fiecare da cat poate fara sa se laude ca " eu am dat mai mult "
Sandra FCD:Ca orice artist,ai o piesa preferata de pe album?
Alex Lasc Propaganda: Desi nu e profesionist sa recunosc am ...dar asta nu inseamna ca celelalte imi plac mai putin, doar ca in preferate ma regasesc cel mai bine: " In caz ca uit " si " Inchide ochii si zambeste"
Sandra FCD: Ca sa fac o paranteza,"inchide ochii si zambeste" este geniala
Sandra FCD: sa revenim..
Sandra FCD: Povesteste-mi putin despre lansarea albumului "Amprente" si ce a insemnat asta pt voi?
Alex Lasc Propaganda: La albumul " Amprente" s-a lucrat extraordinar de mult si suntem foarte multumiti de el mai ales ca noi ne-am ocuat de inregistrari ,de mixaj ,de masterizare, de art-work si desi nu e la un nivel de studio de mii de euro suntem foarte mandrii ca am resusit NOI si nu am fost constransi de absolut nimic ..iar rezultatele se vad tot mai tare odata cu lansarea.
Sandra FCD: Asta voiam sa spun si eu,sa fiti mandrii ca toata munca depusa a avut rezultate f bune.Crezi ca odata cu lansarea albumului va veti castiga fani in toata tara si veti deveni si voi o trupa de talia celor de la Vita de vie,Cargo,Voltaj etc?
Alex Lasc Propaganda: E nush ... sa speram , cam greu avand in cvedere promovarea de care beneficiaza trupele mai sus mentionate , insa , da ... intradevar e un pas mare ... pt ca acum avem material , avem ce arata , astia suntem noi si asta cantam , reactiile sigur o sa vina !
Sandra FCD: Well,merci mult de tot pt timpul acordat si multa bafta in continuare pt ca meritati sa ajungeti undeva sus
Alex Lasc Propaganda: Cu multa placere si sper sa ne vedem intr-o zi pe aceeasi scena cine stie ! Mult succes cu blogul si cu muzica
Sandra FCD: Merci mult!
Sandra FCD: P.S:Te-ai gandit sa faceti vreo colaborare cu un/o artist/a din tara pentru viitorul album?
Alex Lasc Propaganda: pai suntem deschisi la multe chestii, eu personal as vrea o colaborare cu Dj Hefe de la Coma ... mi se pare ca ar merge bine si cu Ombladon sau cu RaKu... ar merge o chestie din asta .. sau cine stie ? o voce feminina ceva :P...


http://www.myspace.com/propagandappg
http://www.myband.ro/members/2477/

La multi ani 2009!

Hello si la multi ani!Cum ati sarbatorit de Revelion?Sarbatorit,impropriu spus..eu de exemplu n-am sarbatorit ca n-am avut motiv:)).Mda...trecerea dintre ani pentru mine in fiecare an a fost speciala chiar si cu parti rele:D.Anul acesta Revelionul era compromis.Nu aveam nicio invitatie pe placul meu si deja imi facusem planuri sa stau acasa cu parintii mei cand,sambata seara intra Edy pe mine,un vechi prieten de prin vara,care ma intreaba unde fac Revu' bla,bla si in final sunt invitata la un party cu oameni pe placul meu care stiu sa se distreze.Fiind in culmea fericirii,asteptam cu nerabdare sa treaca zilele monotone de un ultim decembrie si sa vina Revelionul:)).Ajunsi la Irini,gazda petrecerii,am inceput pe rock,pe zdranganit chitara lui Radu si pe cantat,evident si am terminat tot pe rock,din cate stiu:))...Am avut parte de o noapte de nota 20 alaturi de niste oameni si prieteni extraordinari si daca as fi putut sa o tinem asa vreo 5-6 zile ar fi fost perfect:)).Partea nasoala a fost ca la 6:30 cand noi eram rupti de oboseala si unii jucau Delta X,altii dormeau claie peste gramada pe 2 saltele,altii mancau paine cu branza topita[Edy stie],vine mama gazdei sa anunte ca la 7 trebuie sa parasim casa pentru ca ne-am cam facut de cap..in sensul ca baietii mei pe drum 'n' bass au sarit pe parchet astfel incat s-a dus dracu,cei beti...au fost beti?!:)),au mancat cam urat iar "mintile luminate",au facut o galagie infernala,in categoria asta evident am si intrat eu.Bosumflati si rupti de oboseala ne-am imbracat,ne-am cerut scuzele de rigoare si am plecat spre...bunica mea care statea cam la 30 de minute de mers pe jos:)).I-am luat pe Edy si pe Dragos(colegul meu de banca)de manuta si am pornit la drum...Se crapa de ziua si era un cer cum numai in filme vezi...niste nuante geniale de oranj cu mov [n-au iesit bine in poza]...e greu de explicat...toata chestia asta era crestata de luminile orasului Targoviste care te afundau intr-o atmosfera de vis...3 pusti de 17 ani pe o sosea aproape pustie[pe mijlocul soselei, mentionez], faceau poze la rasarit...genial:x.Intr-un final ajungem si la bunica mea inghetati si ne bagam in pat...Eu initial,cu mintea mea diabolica voiam sa dorm cu baietii,sa nu mai deranjeze draga mea bunica alt pat pt mine...insa,din pacate nu m-a lasat sa dorm cu baietii[de parca cine stie ce se intampla:-j=))] si m-am bagat la mine in pat adormind in scurt timp...Dupa cateva ore ne-am trezit,ne-am baut cafeaua si l-am asteptat pe tati sa ne duca acasa...cam asa s-a incheiat aventura mea de o noapte[mama,cum suna!=))],cu nebunii mei...Va multumesc pt. tot:*!


La multi ani si la cat mai multe Revelioane impreuna!