Ieri în minunatul 41, abia mă aşezasem pe scaun că se golise aproape tot tramvaiul (recunosc că ador să stau jos în RATB văzând babele cum vociferează pe seama mea:D) şi mâncam liniştită genialii cabanoşi în aluat de covrig de la patiseria Georgi (dacă nu i-aţi încercat până acum, aţi trăit degeaba:D), când vine o babă zdrenţăroasă cu nu ştiu ce mizerii de saci cu pet-uri că ea vrea să stea jos. I-am zâmbit politicos şi de acolo a început dialogul:
Eu: Staţi, doamnă!
Ea: păi io vreau să stau aicia, în locul tău. Hai, ridică-te, că poţi mânca ăla şi în picioare.
Wtf??? Este tramvaiul gol, sunt 20 de scaune goale pe lângă tine şi mă ridici de pe scaun ca să ce???
Eu with straight face: Doamnă, de ce trebuie să mă ridicaţi pe mine de pe scaun, când puteţi sta pe scaunul de alături?
Ea a izbucnit: că atâta nesimţire n-am văzut la tinerii din ziua de azi (asta a devenit leit motiv în RATB:)). nu aveţi altceva în cap, decât să staţi jos, pe locurile noastre, ale bătrânilor care au muncit toată viaţa din greu!
M-am ridicat de pe scaun că nu m-am înţeles cu nebuna şi se holba la mine, gen, am de gând să mă aşez în altă parte?
Astăzi am avut ceva treabă prin oraş şi m-a mâncat undeva să merg până la Unirii pe Ghencea cu 385-ul care a venit destul de greu. A venit căldura, hop şi babele la piaţă care mai de care mai nespălate. Băi şi se aşează una lângă mine (eu prinsesem loc pe scaun că m-am urcat de la a3a staţie) care avea un capot din ăla sintetic înflorat pe ea. Nu era tuciurie sau ceva, bă chiar avea unghiile făcute, părul vopsit într-o nuanţă de roşu de te lua cu ameţeală şi bijuterii. Până să se aşeze lângă mine, nu înţelegeam de ce toată lumea se dădea la o parte când trecea ea. Am aflat în scurt timp. Am vrut să mă ridic, să plec de acolo, dar ce să vezi? De la intrarea pe 13 Septembrie, autobuzul era full. Îmi făceam planuri de evadare în minte, dar n-am reuşit... Am coborât într-un final şi, deranjând-o ca să ies, s-a uitat urât la mine, la care eu, zâmbind, i-am spus discret "când ajungeţi acasă să faceţi neapărat un duş"... Am coborât tapid şi n-am apucat să o aud urlând frustrată la mine:).
La întoarcere, acelaşi aglomerat 385 cu aceiaşi zeci de pesionari. Fraţilor, unde mama lui Satan se duc de dimineaţă până seara indivizii ăia şi ce mama lui Satan vor de la noi, tinerii?
Revenind la 385-ul retur, 2 bucăţi de babe împopoţănate mergeau la Spitalul Panduri. Mă întreabă una din ele "Domnişoară, unde e ORL Panduri?".... Noroc că am ceva şcoală şi ceva orientare în spaţiu în Bucureşti şi ştiu că ORL nu e vreo asociaţie pentru pensionari, iar pe Şoseaua Pandurilor se află spitalul acela. Eram la Palatul Parlamentului şi i-am spus că poate să coboare fie la a doua (Piaţa Arsenalului), fie la a treia (Şos. Pandurilor), dar va trebui să meargă ceva pe jos. I-am spus că e mai aproape a treia staţie şi să coboare acolo. Urlă baba celeilalte fericită unde să coboare şi înainte de staţia cu pricina, începe să se foiască în tot autobuzul întrebând pe toată lumea unde e Spitalul Panduri. Ce să auzi? Toată lumea îi răspundea acelaşi lucru, dar trebuia să deranjeze ea tot autobuzul că umbla şi cu o cârjă dubioasă cu care îşi făcea femeia loc.
Cât haos pentru nimic! Tot trebuia să meargă pe jos, dar i-a plăcut ei să se dea în stambă...
Şi lista haosului babelor poate continua... Pace în trafic şi nervi de fier cu babele nespălate din RATB!
De aici am aflat întâmplător şi ce fac pensionarii în RATB de dimineaţă pâna seara!
Vă pup!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu