A rasarit soarele!Trezeste-te! Se vad inca urmele pe nisip... Am adormit pe plaja.Cat de copilaresc! Vantul isi croia drum prin parul ei cret, de culoarea unei alune si firele de nisip o gadilau in talpi.. El o privea... O saruta usor pe frunte si ii stergea lacrimile. Ii intrase nisip in ochi si plangea... Valurile marii se calmasera si asteptau parca o miscare apocaliptica sa le tulbure din nou... Era imbracata in alb, o rochita subtire, de vara, prin care i se conturau toate formele ca ale unei fecioare puternice... Erau imbratisati si isi impartaseau cele mai ascunse ganduri... Telefoanele erau descarcate, le era sete si erau cam rupti de civilizatie. Zona populata a plajei era departe... S-au aventurat in acel loc pentru a-si potoli setea de explorare, de cunoastere infinita si s-au trezit la realitate cam slabiti... Iubirea ii tinea in viata si faptul ca se aveau unul pe celalalt... Baiatul a luat-o de mana, i-a asezat parul delicat intr-o parte si au pornit pe plaja sa gaseasca un loc mai bun unde sa se odihneasca... In lumina rasaritului, se vedeau urmele talpilor pe nisip... peisaj de vis, eram doar "noi" si marea...
Miss you!
Un comentariu:
sa moara fii-mea~!
poetesa fratioare
Trimiteți un comentariu