Septembrie...

Sună dubios... asta fiindcă, copil fiind, uram această lună. De ce?Păi simplu...se termina vacanţa şi începeam şcoala... acele zile de luni plictisitoare peste măsură când ne controla doamna învăţătoare batistuţele şi manichiura (vaaaai, acum îmi vine să râd) şi viaţa era atât de monotonă cu lecţii despre liniuţe(nu d'alea la care vă gândiţi şi voi:)) şi bastonaşe... La 13 ani după, pe Septembrie îl văd altfel...ultima lună de vacanţă, luna în care îţi pui în ordine gândurile pentru a-ţi începe cu dreptul activităţile şi luna în care.... pam pam pam... îţi dai restanţele:D. Ce diferenţă e între fiecare septembrie din an şi cât de diferită e această lună pentru fiecare!
Dacă acum 10 ani mai imploram calendarul pentru încă o zi de vacanţă, acum un an doream să nu mai fie vară ca să încep mai repede facultatea (uuuh, new experience), anul ăsta mă rog ca septembrie să ţină cât mai mult pentru a profita şi eu de puţina relaxareeee... şi uite cum luna atât de urâtă, mi-a devenit prietenă, sau cel puţin aşa sper:D.

P.S: La mulţi ani, Alina, best frienda mea care e un simbol pentru luna septembrie... feminină, timidă, finuţă, calmă...