Şi încep cu această minunată piesă după o zi plină... Acum sunt cu Alina, best frienda mea la Ina (o altă friendă) şi stăm ca fetele, fiecare cu gândurile ei... Chiar aveam nevoie de o companie ca a lor în noaptea asta.. Astăzi am avut repetiţie şi am fost foarte mulţumită de ce am făcut:) (thanks boys)... mâine iar reppetiţii, iar weekendul mi-l voi petrece cu ai mei părinţi la Târgovişte (zilele oraşului, concerte, chestii ca în fiecare an) şi săptămâna viitoare o iau de la capăt...
În seara asta mergeam pe stradă şi mi-a venit să plâng... oh, tu, iubit Bucureşti cu amintiri, bucurii, nopţi albe, necazuri,lacrimi şi iubiri adolescentine... oare când o să te opreşti? Văd numai cioburi în urma mea... cioburi din poveşti demult pierdute... cioburi din chipurile oamenilor pe care i-am iubit... cioburi din mine însămi... din copilul din anii trecuţi, din visele la care am renunţat, cioburi din noi... care sunt împrăştiate pe trotuare opuse... ce ne leagă? Sau... de ce ne-ar lega ceva?...
Şi mai rămâne doar... arta care mă salvează şi dorinţa că poate într-o zi, vei fi al meu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu