Mi-e foarte greu sa scriu acum...la o saptamana de la accidentul prietenului si colegului meu,Albert!Nu ma refer la un accident de masina,ci la un accident vascular care s-a dovedit a fi letal pt dragul meu prieten.Totul a inceput in urma cu fix o saptamana...din cate am inteles din cauza unei tuse puternice,stand la calculator i s-a spart un vas de sange la cap si a fost transportat de urgenta de spital unde i s-au administrat electrosocuri,dupa care a fost dus la Bucuresti pt alte investigatii.Din pacate,imediat din seara aceea a intrat in moarte clinica si a stat in coma de gradul 4 pana vineri cand se vehicula ca sunt sanse sa isi revina...Liceul deja era mort fara figura si vocea lui pe holurile lucioase si cenusii.Vineri,sperantele tuturor inviasera si asteptam cu sufletul la gura ca Albert sa ne dea un semn.Din pacate aceasta asteptare a fost zadarnica.Sambata la ora 10:15 Albert ne-a parasit si a zburat in lumea viselor de unde ne va fi alaturi cand ne vom gandi la el.E greu sa spun prin ce am trecut zilele acestea pentru ca sunt inca in stare de soc.Nu eram foarte,foarte apropiati dar avem amintiri impreuna de care imi voi aduce aminte mereu cu bucurie.Ieri l-au adus de la Bucuresti si i-au dus trupul la capela bisericii "Stolnicul" de langa liceu.Ieri am vazut-o pe mama lui,iar astazi am reusit sa stau putin de vorba cu tatal lui.Uitandu-ma la acesti oameni indurerati,la acesti parinti care si-au vazut fiul crescand 17 ani si care l-au ajutat cum au putut ei mai bine,ma gandeam cat de ingrati suntem noi,uneori,fata de parintii nostri si ma gandeam ce durere poate fi mai mare decat durerea unui parinte de a-si pierde copilul.Este trist...pe cine sa invinovatim?Pe el?Niciodata...a fost un baiat de nota 20 si toti stiu asta.Totdeauna si-a trait fiecare clipa ca si cum ar fi fost ultima...Totdeauna a iubit viata si a stiut sa si-o faca astfel incat sa nu regrete nimic.Avea niste parinti care si-ar fi dat viata pt el,o prietena care il iubea din tot sufletul ei,niste colegi extraordinari si niste prieteni care i-au fost alaturi...De ce a trebuit sa se intample asta?Poate ca lui ii e bine acolo unde e acum,alaturi de ingeri...Il vom pastra mereu in inimile noastre si ne vom gandi mereu la el...Nu se poate explica ce este in sufletele noastre...Albert stie ce simtim si stiu ca de acolo ne va veghea si va avea grija de noi.
R.I.P. ALBERT!!!
"Cea mai scurta cale spre Rai este direct prin Iad"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu