Nu,nu e starea aia nasoala de arzi din cap pana in picioare,ci e febra sarbatorilor,vremea cadourilor si a colindelor.De fiecare data cand vin sarbatorile de iarna sunt fericita.Cu toate ca iarna mi se pare cel mai nasol anotimp,sarbatorile ei sunt cele mai frumoase.Astazi eram la scoala cu colegele mele si ne-am apucat sa cantam colinde...M-am simtit "ca la 5 ani jumate,Craciunuri calde,cereale cu lapte",cum spunea un bun prieten al meu intr-o piesa de-a lui...M-a cuprins o emotie puternica...vreau sa fiu din nou copil.Sa ma joc in zapada in fata blocului cat tata curata zapada de pe masina,sa ma uit pe gaura cheii cand mama gateste pentru masa de Craciun,sa cant colinde la casele vecinilor de la tara,sa citesc povesti cu bunica si sa ma uit ore in sir pe fereastra,sa numar stelele si sa-l astept pe Mos Craciun.Au trecut atatia ani de atunci si parca nu m-am maturizat.Sunt tot copil...imi doresc aceleasi lucruri ca atunci.Cand am aflat ca defapt mama si tata pun cadourile sub brad am plans cateva zile bune.Mi-era distrus un vis.Cum sa nu existe Mos Craciun?Chiar si acum ma gandesc ca legenda lui Craciun e inca vie si chiar daca primesc cadouri de la parintii mei,in sufletul meu exista Mos Craciun.Acesta e simbolul...Nu trebuie sa moara...Mi-e dor de Craciunurile de acum 10-12 ani...Mi-e dor de mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu