07.06.2012

Linkin Park, un concert ca multe altele

Aseara la Romexpo a avut loc un eveniment "de-al copilariei" ca sa spun asa, primul (si cred ca singurul) concert Linkin Park in Romania. 12.000 de fani, sold out la bilete si mare nebunie.

Am fost si eu acolo, multumita lui Bogdan si Chinezu, pentru ca la asa eveniment, nu puteam lipsi, insa, asteptarile nu mi-au fost depasite...
Accesul s-a permis la ora 17:30 si cred ca au intarziat doar 10 minute, insa organizarea a fost foarte proasta si anume, la portile de acces existau mai multi barbati care controlau decat femei (au fost doar doua), in conditiile in care la concert au fost  prezente mai multe gagici. Trebuia sa se ia in considerare ca fiind trupa de baieti, vor fi prezente mai multe fete... In fine...

Am intrat, m-am lipit de gard ca orice fan disperat dupa trupa care i-a marcat copilaria si am asteptat sa inceapa nebunia. Am vazut de la cocalari cu lanturi de 1 kg, pana la pitipoance pe tocuri de 13 si copii de 10 ani care se credeau mari fani. Nu am nimic cu pustii care vin la concerte de mici, chiar ii admir pentru ca eu nu am avut ocazia  sa merg la concerte live pana la liceu, dar nu imi poti spune tu, la 10-12 ani ca stii ce inseamna Linkin Park sau alte trupe cu ceva istorie:).

Lasand publicul putin de-o parte, sa va povestesc cum a fost concertul in sine. Am apreciat foarte mult punctualitatea organizatorilor, la modul ca, la ora 18 fara un pic (asa cum se anuntase) au intrat pe scena PhenomenOn, niste baieti care n-au avut timp pentru sound check in timpul zilei si s-au apucat sa " 2 10-easca" in microfon (abia mi-am auzit numele trupei:D). Oamenii au incercat o combinatie intre rock alternativ, nu-metal, screamo si raggae, un ghiveci care suna bine pentru amatorii de gen. Ceea ce m-a socat a fost o combinatie dubioasa intre o piesa de-a lor suparata, cu acorduri dure de chitara care a continuat pe ritmuri raggae si s-a incheiat cu un cover foarte prost la piesa celor de la Scorpions, "Rockin' like a Hurricane", dar ca trupa, mi-au parut foarte bine legati.

Urmatorii care au urcat pe scena au fost cei de la COMA, o trupa foarte draga mie care au cantat niste piese foarte dragute. Au avut si ei cateva probleme tehnice, dar s-au rezolvat si si-au facut foarte bine treaba. Next, on air, was Zdob si Zdub! Minunati si nebuni ca de fiecare data. Roman a venit cu traditionala lui fota peste blugi si caciula, fara tricou si au facut o super atmosfera. Imi sunt taaare dragi oamenii astia:).

Linkin Park erau programati sa intre la 20, dar au intarziat jumatate de ora. Au cantat piese de pe toate albumele, cele mai cunoscute, printre care "In the End", "With you", "Faint", "Breakin the Habbit""What I've Done", "Points of Authority", "Leave out all the rest" in colaj cu "Iridescent" si "Shadow of the day", 3 piese la care, recunosc ca am plans, "New Divide", "The Catalyst" , proaspat lansata "Burn it down" si multe altele. Au avut un setilist de 1 ora si 20 de minute, foarte putin din punctul meu de vedere.
Au avut o prestatie impecabila, iar sonorizarea n-a fost deloc rea (cel putin de unde am stat eu s-a auzit foarte bine). Instrumentistii sunt geniali, iar Chester... ma intreb oare cat mai poate sa duca atat? Piesele au sunat exact ca pozitivele de pe CD. Minunat! De asemenea, mi-a placut foarte mult faza cu steagul nostru pus pe scena. Ce mi-a displacut insa si sunt sigura ca nu numai mie, a fost aiureala copilutelor care urlau necontenit. Abia auzeam vocea lui Chess, asa ca mustaceam incontinuu. Fetita draga, ai venit la un concert live, ca sa-i auzi p'aia live, de ce sa mai canti si tu ca descreierata (si fals pe deasupra)? Ai youtube-ul pentru asta!

Chester m-a dezamagit pentru ca, solist fiind, nu a avut absolut nicio interactiune cu publicul, in afara de "thank you" si ala spus cu juma' de gura. Mike Shinoda in schimb, a fost la inaltime. Vorbaraie, salutat pe toata lumea, aruncat cu pene de chtara s.a.m.d. Eu inteleg ca e obositor sa ai in fiecare seara concert in alt oras, dar incearca sa ai o stare ok, sa se simta intr-un fel legatura intre tine ca artist si public.

Toata lumea a cantat, a topait, a urlat, a plans si la sfarsit a asteptat cu sufletul la gura bisul care... n-a mai fost. Au plecat rapid de pe scena si n-au asteptat prea mult sa primeasca aplauze si laude. Ma asteptam ca trupa copilariei mele sa fie mai prietenoasa si Chester sa nu fie asa infatuat.

A trecut si asta, nu m-a impresionat in mod deosebit, dar a fost o experienta interesanta.

Aveti poze de la Piticu aici , o cronica by Metropotam aici si niste glume de dupa, oferite de Auras Mihai aici .

Enjoy the day and listen to good music!

Niciun comentariu: