Haos... Bucuresti, multa zapada, botine din lac si picioare inghetate... Cantece de iarna si pareri de rau. Lacrimi, prietenie, zambete! De ce am uitat sa iubim, sa iertam si sa oferim o noua sansa omenirii in preajma sarbatorilor?
Am terminat de impodobit bradul, e asa dragut! In 2 culori.. eu si el... Ying si Yang ai secolului XXI, iubire pura... Mi-e dor de el, il iubesc... sunt doar eu, asteptand ziua cand ne vom revedea... Lasandu-ma la o parte pe mine...
Azi am invatat ceva! Chiar si luni bune de iubire pot fi distruse intr-o secunda de haos, confuzie, orgoliu... Oare cei care fac asta nu se gandesc ca lasa in urma niste suflete pe jumatate incinerate de rautatea si de durerea cu care acei "ei" se lupta pentru a birui destine, principii, caractere? Unde este feminitatea de care vorbeai in biletelul oferit de martisor? Unde este dorul nebun cu care te imbatai in fiecare seara gandindu-te la ea? Unde e senzualitatea de care erai indragostit pana peste cap si unde sunt toate infantilitatile voastre? Ea fara tine nu mai e NIMIC... Tu fara ea... esti doar o masca aparent fericita in haosul umanist cotidian. Regaseste-ti copilul pe care l-ai iubit atat! Urla si spera sa te reintorci si sa-i spui cat de mult o doresti. Ea e totul pentru tine! Nimic nu e mai presus decat nebunia unui artist, decat depasirea conditiei umane prin iubire... Gandeste-te bine! Maine ea nu mai poate fi a ta...
Acest post a fost scris pentru sufletul pereche al unei bune prietene... sper sa inteleaga totul..
Cat despre noi, am ramas aceiasi doi salbatici in asteptarea viitorului:x.
Te iubesc...
Un comentariu:
esti finuta. pe scurt " fata , il luam de motz si dam cu el de pamant! "
*ma'ntelegi tu care sunt :))
Trimiteți un comentariu