Ne-am impacat.Stii ce mult te iubesc! Am cumparat aripi de la vanzatorul ambulant din statia de autobuz. I-am dat la schimb umbrela mea veche albastra sa nu-l mai ploua. M-a plouat pe mine insa, caci aripile nu m-au protejat si au inceput sa mi se defineasca carliontii umezi. Am aflat ca aripile sunt magice si functioneaza doar atunci cand suntem doar amandoi, uitati de lume, de realitate. Vrei sa zburam spre soare? Am luat cu mine in bagaj poza noastra, inelul de la tine si jumatatea brelocului:). Sa nu vii fara cealalta jumatate a brelocului, caci nu vom zbura. Rezolva-ti problema cu timpul, sa se opreasca azi, joi, 5 noiembrie 2009 si "sa-i dam drumul din nou si sa o ia din loc doar cand o fi sa ne despartim":). Eu am vorbit cu el, i-am dat in schimb vocea mea... a acceptat:). Acum timpul cand pentru noi! Ce mai astepti? Te astept la gara! Sa te imbraci gros pentru ca pana iesim din atmosfera e frig! Nu vreau sa racesti pentru ca in cer nu sunt farmacii:). Te iubesc! O sa zburaaaam, o sa visam, o sa fugiiiim, o sa scapam de "Domnul Rau" prin arta... Cum? Pai as putea spune ca prin noi, arta devine un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului. Te astept cu o cafea fierbinte, exact asa cum iti place tie. Grabeste-te! Se raceste...
Hai sa zburam spre soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu