Copilăria....Blue...

Zilele acestea, printre examene şi stres, că doar ne-a cuprins pe toţi fenomenul sesiunii, am dat peste nişte CD-uri vechi cu scumpii mei băieţi de la Blue şi peste primul album solo al lui Lee Ryan, omul care m-a inspirat să mă apuc de muzică... Zeci de postere, agende pline cu articole şi poze cu băieţii, bucuria apariţiei la Eurovision aşternută pe hârtie şi publicarea pe Facebook a unor poze din generală de către Dana, o mare admiratoare a lui Duncan, m-au făcut să arunc o privire dincolo de cariera băieţilor în Blue... Despre Lee Ryan ştiam că are o carieră solo de succes, despre Dunk, ştiam că a scos 2 piese, Simon la fel, daaar, m-a surprins să aflu că şi Anthony a avut un album... În cele ce urmeaza, voi posta câte o piesă a fiecăruia şi am să vă rog, dacă sunteţi interesaţi, să votaţi preferatul (să-mi lăsaţi un comentariu despre materialul MUZICAL care v-a impresionat-şi, fetelor, să nu voteze hormonii pentru voi, ok?:)))....

Un fel de "Then and Now", varianta modificată:D...

Then... 2001


Now....2011



Primul care a scos un single a fost Lee Ryan în iulie 2005... l-am văzut pentru prima dată la tv pe 5 iulie, de ziua mea şi m-am bucurat tare <3...


Duncan James l-a urmat în iunie 2006...


Anthony Costa, şi-a scos primul single la o lună după Dunk...


Iar ultimul lansat, a fost Simon Webbe în luna noimebrie a aceluiaşi an...

I want some sunny day...

Fiindcă astăzi mi-a fost parcă cel mai frig de când a venit tristul octombrie şi fiindcă mi-a fost atât de greu să mă trezesc dimineaţă să mă duc la facultate, parcă îmi vine să aduc vara înapoi, sau cel puţin, să pot să merg la cursuri, repetiţii and all stuff printr-un procedeu simplu: să sar din casă direct în RATB, din autobuz, direct în sala de curs şi din sala de curs direct în sala de repetiţii... sau să mă îmbrac din cap până in picioare într-un sac călduros şi transparent în dreptul feţei:)).

Ei bine, cum aşa ceva e cam imposibil, încerc să ma obişnuiesc cu ideea că frigul abia a venit şi mă va mai sâcâi vreo 5 luni, aşa că trebuie să-mi văd de ale mele. La şcoală am intrat în pâine cum se spune, am început cu proiecte,prezentări, bla bla-uri din astea, interesante ce-i drept, cu cântările... la mai mare:D... apropo de asta, staţi cu ochii pe pagina mea şi pe pagina trupei de Facebook ca să fiţi la curent cu toate evenimentele noastre, repetiţii, cafele cu prietenele, weekenduri la Târgovişte alături de ai mei şi treburi gospodăreşti... cam aşa se poate povesti viaţa mea din ultimul timp. Al doilea an de facultate m-a adus parcă mai responsabilă, mai cu "toată ţigla pe casă" şi sper să rămân aşa ceva timp de acum în colo.

Un călduros "noapte bună, Bucureşti" şi o piesă pentru sufletele noastre... am fugit în plapumă că mâine mă trezesc devreme!:D

Autumn time!

Bine v-am regăsit dragi cititori! Am avut un program foarte încărcat în ultimele săptămâni, am început facultatea (anul II cu experienţe noi şi dor de "boboceală"), am tot avut cântări în fiecare weekend alături de băieţii mei minunaţi, m-am mutat din nou în liniştitul meu cartier, singurică şi-s pusă pe treabă! Mi-am împlinit în sfârşit visul de a cânta într-o trupă şi cu ajutorul oamenilor minunaţi din jurul meu I will shiiiine\:D/!. Am nişte prieteni minunaţi care mă suportă şi mă susţin în fiecare zi si un chef de viaţă molipsitor în ciuda temperaturilor din termometre din aceste zile.

Cum vă spuneam mai sus, mi-e dor să mai fiu boboc, să descopăr viaţa de student, să tratez cu mai multă curiozitate seminariile şi să lenevesc grav, să las pe ultima sută de metri toată bibliografia pentru sesiune [:))], să pierd nopţile cu prieteni, să merg fără bilet pe RATB şi lista poate continua... Odată cu noile mele activităţi, am început să simt că-mi fructific timpul şi abia aştept să văd şi rezultatele.

Ca să închei cu o notă PR-istă, vineri seara vă invit de această dată în Cafepedia să ne încălzim puţin pentru anotimpul care vine!Enjoy!!!

Road to hell...

Piesa zilei...

Sunt în Gara de Nord, aştept trenul să plec acasă... Oameni pestriţi, gânduri, multe bagaje şi zeci de drumuri care se despart de sub pasajul Basarab...
O mulţime de oameni îmbrăcaţi diferit, babe în papuci cu şosete fascinate de noua tehnologie, moşi care mâncau cereale cu lapte la caserolă (nu fac mişto), punkeri deşuchiaţi cu pantalonii căzându-le neglijent pe şolduri coborând din trenul de Braşov şi ţigănci puse pe ghicit şi negustorie. Se aşează o pirandă lângă mine şi începe să mă convingă să-mi ghicească... după câteva replici de genul, "nu mă interesează, vă rog să nu mă deranjaţi, nu cred în aşa ceva" a început să mă analizeze şi să-mi spună că sunt o fată foarte veselă şi zâmbitoare dar inima mea e tristă (PAM PAM PAM!!!:)), că am 2 băieţi în viaţa mea, unul mă iubeşte, iar celălalt vrea să-şi bată joc (aflu eu cine eşti, hienă!!!), dar eu iubesc un brunet care nu simte nimic pentru mine (amuzant!)... după toate lătrăturile ei, m-am ridicat să plec şi ea ca să mă oprească, scoate un ghiul din buzunar spunând că l-a furat de la tac'su că e de aur şi să-i dau şi ei măcar 20 de lei că n-are cu ce să plece acasă... analizându-i manichiura atât de infectă, i-am zâmbit şi i-am spus să se ducă să-l vândă în Piaţă la Crângaşi fiindcă eu nu sunt interesată... Am plecat şi am râs în sinea mea... cum aş putea să cred ce mi-a zis individa so random? Îmi tot repetam în gând "auzi şi tu,brunet"... şi-mi veneau tot felul de replici dubioase...
Well, revenind la realitate, diseară o să ies în oraş că sunt Zilele cetăţii şi avem invitaţi ceva artişti de seamă. Iar a venit căldura, mai am beleaua aia de restanţă de dat şi să mă bucur de ultimele 2 săptămâni de vacanţă:D.

Zi minunată tuturor!

Is this love?

Şi încep cu această minunată piesă după o zi plină... Acum sunt cu Alina, best frienda mea la Ina (o altă friendă) şi stăm ca fetele, fiecare cu gândurile ei... Chiar aveam nevoie de o companie ca a lor în noaptea asta.. Astăzi am avut repetiţie şi am fost foarte mulţumită de ce am făcut:) (thanks boys)... mâine iar reppetiţii, iar weekendul mi-l voi petrece cu ai mei părinţi la Târgovişte (zilele oraşului, concerte, chestii ca în fiecare an) şi săptămâna viitoare o iau de la capăt...

În seara asta mergeam pe stradă şi mi-a venit să plâng... oh, tu, iubit Bucureşti cu amintiri, bucurii, nopţi albe, necazuri,lacrimi şi iubiri adolescentine... oare când o să te opreşti? Văd numai cioburi în urma mea... cioburi din poveşti demult pierdute... cioburi din chipurile oamenilor pe care i-am iubit... cioburi din mine însămi... din copilul din anii trecuţi, din visele la care am renunţat, cioburi din noi... care sunt împrăştiate pe trotuare opuse... ce ne leagă? Sau... de ce ne-ar lega ceva?...

Şi mai rămâne doar... arta care mă salvează şi dorinţa că poate într-o zi, vei fi al meu....

2 Zece Band \m/

Nu am ales acest subiect fiindcă această trupă ar fi vreo legendă a rockului, ci pt că aici sunt eu, pasiunea mea pentru muzică şi toate gândurile mele... Alături de nişte băieţi minunaţi (Bogdan, Radu, Florin, Alex şi noul solist, Andrei) îmi petrec cele mai frumoase şi obositoare ore ale zilei! Săptămâna trecută eram în căutări ale solistului, l-am luat, acum ne apucăm de treabă! O să auziţi cât de curând de noi cântând prin iubitul meu Bucureşti şi o să ajung să împart cu oamenii care ne vor asculta cele mai frumoase acorduri şi cele mai mişto mesaje ale muzicii.
Până o să ajung eu rock star, mai am ceva de mâncat şi muncit şi învăţat aşa că, enjoy the silence, noapte bună şi BELIEVE IN YOUR DREAMS!(al meu s-a împlinit):D

Keep rockin'!

Septembrie...

Sună dubios... asta fiindcă, copil fiind, uram această lună. De ce?Păi simplu...se termina vacanţa şi începeam şcoala... acele zile de luni plictisitoare peste măsură când ne controla doamna învăţătoare batistuţele şi manichiura (vaaaai, acum îmi vine să râd) şi viaţa era atât de monotonă cu lecţii despre liniuţe(nu d'alea la care vă gândiţi şi voi:)) şi bastonaşe... La 13 ani după, pe Septembrie îl văd altfel...ultima lună de vacanţă, luna în care îţi pui în ordine gândurile pentru a-ţi începe cu dreptul activităţile şi luna în care.... pam pam pam... îţi dai restanţele:D. Ce diferenţă e între fiecare septembrie din an şi cât de diferită e această lună pentru fiecare!
Dacă acum 10 ani mai imploram calendarul pentru încă o zi de vacanţă, acum un an doream să nu mai fie vară ca să încep mai repede facultatea (uuuh, new experience), anul ăsta mă rog ca septembrie să ţină cât mai mult pentru a profita şi eu de puţina relaxareeee... şi uite cum luna atât de urâtă, mi-a devenit prietenă, sau cel puţin aşa sper:D.

P.S: La mulţi ani, Alina, best frienda mea care e un simbol pentru luna septembrie... feminină, timidă, finuţă, calmă...

Schimbari si stres...

In ultima saptamana am avut parte de un program foarte incarcat... De la semnarea demisiei la munca (imobiliarele si atmosfera din firma aia chiar nu erau pentru mine:D), am trecut la cautarea unui solist pentru trupa mea scumpa si draga. Am initiat eveniment pe Facebook, am avut si auditii si oboseala s-a acumulat rapid. Numele solistului inca nu-l dezvaluim, cautarile continua iar eu imi iau liber cateva zile de la "feisbucit", "cantareala", "aiureala" pentru a ma ocupa de restanta la... Istoria culturii romane moderne... un amalgam de informatii total plictisitoare care ma obliga sa-mi pun la punct si un dosar de aplicatii cu o bibliografie tareeee scarboasa!!! (ferice de integralisti)... Asadar, fug la studiat, voi bucurati-va de ultima luna din vara si s-auzim de bine!

P.S: Eu nu credeam ca oraselul meu mic va avansa in "dezvoltarea pietei muncii" cu ajutorul videochatului... gen.. WTF??? Asadar, pentru necunoscatori, s-a deschis un studio pentru videochat in Targoviste, iar un asa zis, Adam Smith garanteaza salarii intre 1000 si 4000 de $ plus o prima de 100$ la anagajare... Daca mafiotii si prostituatele din Targoviste se luptau pentru mii de euro pentru a-si castiga existenta, acum au o concurenta serioasa... eu l-as numi videochat provincial! Bafta tuturor!:))

Everything is ok...

Sau nu... În ultima săptămână am acumulat foarte multă oboseală... Bucureşti, job, repetiţii cu băieţii mei (mai multe detalii aici) şi numeroase priviri zilnice pot epuiza chiar şi o persoană foarte energică... Aşadar, m-am angajat la un Call Center pe imobiliare şi e interesant... vorbeşti cu tot felul de oameni, unii receptivi, alţii ciufuţi, da' per total e fun.Am un super colectiv de 12 gagici şi 4 tipi cam de aceeaşi vârstă şi e super caterincă, chiar dacă fiind nou-veniţi, ăia mai vechi din firmă ne cam pun "beţe în roate"..mai bine zis... alea mai vechi, pentru că femeia e cel mai al dracu specimen din toate timpurile şi tre' să-şi dea în petec de fiecare dată când intră în contact cu o alta, care, crede ea, îi ştirbeşte din personalitate:).Pe lângă intrigi, arfe "şefoase" (ştiu că nu există cuvântul ăsta, da' vă prindeţi voi) şi telenovelisme, 4 ore pe zi fiecare îşi face treaba cum ştie mai bine, aşteptând ziua de salariu:).

Pe lângă job, subsemnata şi-a făcut apariţia în peisajul trupei 2 Zece, cover band nu prea cunoscut, cu nişte băieţi extraordinari care m-au acceptat ca solistă!Fericire mare,entuziasm şi chef de muzică fiindcă datorită lor, visul meu de a cânta într-o trupă de coveruri, este pe cale să se împlinească! Momentan stăm în sala de repetiţii, ne punem la punct piesele şi sper să apărem cu cântări cât de curând:D.

Sunt înconjurată zilnic de tot felul de oameni şi în momentele mele de repaus dintr-ale mele, încerc să-i studiez pe ei, să le aflu secretele din priviri, destinaţiile zilnice şi dorinţele lor...

Astăzi m-am oprit la modelul puştiului de 20 de ani, distrat, energic căruia nu i-a plăcut niciodată şcoala şi care nu are de gând să dea la facultate prea curând... Are o familie, are prieteni, are şi un job "de umplutură" şi îşi petrece timpul aparent ca orice tip de 20 de ani... Prieteni, bere, ţigări, fotbal, party-uri, fete, chestii pe care orice băiat le are în cap daaaar, există un dar.... printre toate activităţile lui zilnice se află şi drogurile.. şi nu rahaturile astea legale, ci tot felul de ierburi (iertaţi-mi ignoranţa, da' chiar nu cunosc şi eu le zic simplu ierburi) care au ajuns să îi fie cea mai bună companie zilnică... Nu judec pe nimeni, nu încerc eu să schimb lumea, dar nu îmi pot explica de ce ai vrea să te duci dracu atât de repede, prin nişte metode nu tocmai normale (bani pierduţi aiurea şi stări de inconştienţă)???

De ce nu poţi trăi liniştit şi fericit lângă nişte prieteni ok, să te bucuri de momentele petrecute alături de fata care-ţi place şi să duci o viaţă normală, să te gândeşti la viitor şi să renunţi la vicii şi la filme?

O fărâmă din industria muzicală românească...

Mă fraţilor, n-am nimic cu oamenii care s-au adaptat la noul val muzical de trance, dance, pentru mine tot house ieftin e, da' am o mare problemă cu piesele în sine şi cu videoclipurile atât de neinspirate... Cu ajutorul unor cunoştinţe, am postat câteva clipuri la mare vizionare şi ascultare la tv şi radio şi cu ajutorul vostru, vreau să-mi dau seama...ce dracu e aşa special la genul ăsta muzical şi de ce toate piesele care sună atât de comun, cu versuri idioate sunt ascultate de toată ţara şi mai rău... difuzate???

Iată propunerile...

1.Amna-Tell me why

2.Alessia-Find me

3.Allexinno &Starchild-Senorita

4.Azuro feat. Elly-Ti amo

5.ALexandra Stan-Lollipop

So?:D Ce ziceaţi?:D

Mulţumesc pentru propuneri lui Alin, Daniel şi Cosmin!